Dicționar Român. 2013.
piuială — PIUIÁLĂ, piuieli, s.f. (Rar) Piuitură (2). [pr.: pi u ia ] – Piui + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 PIUIÁLĂ s. v. piuit, piuitură, şuierat, şuieră tură, ţiuit, ţiuitură, vâjâit, vâjâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
vâjeitură — VÂJEITÚRĂ s.f. v. vâjâitură. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
vâjietură — VÂJIETÚRĂ s.f. v. vâjâitură. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
vâjiitură — VÂJIITÚRĂ s.f. v. vâjâitură. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
vâjâit — VÂJÂÍT1, vâjâituri, s.n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [var.: (reg.) vâjiit s.n.] – v. vâjâi. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂJÂÍT2, Ă, vâjâiţi, te, adj. (Rar; … Dicționar Român
şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru … Dicționar Român
ţiuitură — ŢIUITÚRĂ, ţiuituri, s.f. Ţiuit. [pr.: ţi u i ] – Ţiui + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢIUITÚRĂ s. piuit, piuitură, şuierat, şuierătură, ţiuit, vâjâit, vâjâitură, (rar) piuială. (ţiuitură glonţului pe la urechea cuiva.) … Dicționar Român
