- vâjeitură
- VÂJEITÚRĂ s.f. v. vâjâitură.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
vâjâitură — VÂJÂITÚRĂ, vâjâituri, s.f. Vâjâit1. [pr.: jâ i . – var.: (reg.) vâjeitúră, vâjietúră, vâjiitúră s.f.] – Vâjâi + suf. tură. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂJÂITÚRĂ s. 1. v … Dicționar Român