- ţiuitoare
- ţiuitoáre s. f. (sil. ţi-u-i-), g.-d. art. ţiuitórii; pl. ţiuitóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
ţiuitoare
Look at other dictionaries:
ţiuitoáre — s. f. (sil. ţi u i ), g. d. art. ţiuitórii; pl. ţiuitóri … Romanian orthography
ţiuitór — adj. m. (sil. ţi u i ), pl. ţiuitóri; f. sg. şi pl. ţiuitoáre … Romanian orthography
ţiu — ŢIU1 interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung, ascuţit, cu rezonanţă metalică. 2. Exclamaţie cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ŢIU2, ţiuri, s.n. (reg.) 1. Unealtă… … Dicționar Român
ţiuitor — ŢIUITÓR, OÁRE, ţiuitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care ţiuie. 2. s.f. (Rar) Fluier. [pr.: ţi u i ] – Ţiui + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢIUITÓR adj. piuitor, şuierător, vâjâitor. (Zgomot ţiuitor.) … Dicționar Român
ţivli — ŢIVLÍ, ţivlesc, vb. IV. intranz. (reg.) A ţipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti. Trimis de laura tache, 05.02.2003. Sursa: DEX 98 ŢIVLÍ vb. v. răcni, striga, ţipa, urla, zbiera. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
