înălţime

înălţime
ÎNĂLŢÍME, înălţimi, s.f. 1. Distanţă de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei fiinţe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. ♦ (mat.) Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază. 2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului; p. ext. (la pl.) cer. ♦ Vârf, culme, înălţătură. 3. Numărul de vibraţii pe secundă ale unui sunet. ♦ Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte. 4. fig. Stare de superioritate intelectuală, morală etc. ♢ expr. A fi la înălţimea cerută (sau dorită, aşteptată etc.) = a se prezenta aşa cum cere situaţia. ♦ Grad, rang (înalt); p. ext. preţuire. 5. (înv.; urmat de un pronume posesiv) Termen de adresare către o persoană cu funcţie importantă. [var.: (reg.) nălţíme s.f.] – Înalt + suf. -ime.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNĂLŢÍME s. 1. v. dâmb. 2. v. altitudine. 3. v. înalt. 4. (la pl.) v. văzduh. 5. v. statură. 6. făptură, statură, talie, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de înălţime.) 7. v. tonalitate. 8. (art.) v. mărie. 9. v. vârf.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înălţíme s. f., g.-d. art. înălţímii; pl. înălţími
Trimis de siveco, 07.11.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

Înălţímea sa (ta, voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Înălţímii sale (tale, voastre)
Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

Înălţímile lor s. f. art. pl. + pr.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNĂLŢÍM//E înălţimei f. 1) Distanţa de la pământ până la un anumit punct de deasupra lui. înălţimeea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luată de la baza lui orizontală până la vârf. înălţimeea unui copac. 3) mai ales la pl. Spaţiu situat la o distanţă mare de deasupra pământului; boltă cerească; cer. 4) Perpendiculară coborâtă din vârful unei figuri geometrice pe baza ei. înălţimeea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Formă înaltă de relief (munte, deal). A ocupa o înălţime. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzătoare momentului sau situaţiei). ♢ A fi la înălţime a corespunde cerinţelor în situaţia dată. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascuţit. 9) înv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverenţios, folosit la adresa unei persoane de rang înalt. înălţimeea sa. înălţimeea voastră. [G.-D. înălţimii] /înalt + suf. înălţimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • înãlţíme — s. f., g. d. art. înãlţímii; pl. înãlţími …   Romanian orthography

  • sus — adv. 1. Într un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălţime; deasupra. ♢ loc. adj. De sus = a) care este aşezat în partea nordică sau în partea mai ridicată a unui teren; b) care vine sau porneşte de la un organ de conducere; c) care …   Dicționar Român

  • înalt — ÎNÁLT, Ă, înalţi, te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ♢ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălţime. ♦ (Despre fiinţe) De statură mare. ♦ Care se găseşte la înălţime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuţit2,… …   Dicționar Român

  • nivel — NIVÉL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s.n. 1. Înălţimea la care se găseşte un punct, o linie sau o suprafaţă a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ♢ Nivelul mării = punct situat la înălţimea mijlocie a mărilor şi a… …   Dicționar Român

  • plafon — PLAFÓN, plafoane, s.n. 1. Suprafaţă interioară a planşeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operaţii financiare, care nu poate fi depăşită. ♢ Plafon de casă = limita până la… …   Dicționar Român

  • talie — TÁLIE, talii, s.f. 1. Partea de la mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ♢ loc. adj. şi adv. În talie = îmbrăcat numai în… …   Dicționar Român

  • altitudine — ALTITÚDINE, altitudini, s.f. Înălţime a unui punct de pe suprafaţa pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau faţă de alt punct de pe suprafaţa terestră. – Din lat. altitudo, inis, fr. altitude. Trimis de ana zecheru, 08.01.2003.… …   Dicționar Român

  • panoramă — PANORÁMĂ, panorame, s.f. 1. Privelişte din natură cu orizont larg, văzută de departe şi de la înălţime. ♦ fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporţii mari desfăşurat de… …   Dicționar Român

  • prăbuşi — PRĂBUŞÍ, prăbuşesc, vb. IV. refl. şi tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc şi cu zgomot (de la înălţime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ refl. fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălţime, a curge… …   Dicționar Român

  • statură — STATÚRĂ, staturi, s.f. Înălţime a corpului omenesc; stat3 (2). ♦ Înfăţişare, conformaţie a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din fr. stature, lat. statura. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STATÚRĂ s. 1. înălţime, mărime,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”