înălţător

înălţător: ÎNĂLŢĂTÓR, -OÁRE, înălţători, -oare, adj., s.n. 1. adj. Care înalţă; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. s.n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puşti, la mitraliere şi la tunuri, care permite să se dea ţevii înclinarea necesară pentru a lovi ţinta. – Înălţa + suf. -ător.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

Înălţător ≠ înjositor

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

înălţătór adj. m., pl. înălţătóri; f. sg. şi pl. înălţătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

înălţătór s. n., pl. înălţătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNĂLŢĂT//ÓR¹ înălţătoroáre (înălţătoróri, înălţătoroáre) 1) Care înalţă. 2) fig. Care creează omului o stare morală sau psihică superioară; care înnobilează sufletul. Poezie înălţătoroare. Scopuri înălţătoroare. /a înălţa + suf. înălţătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÎNĂLŢĂT//ÓR² înălţătoroáre n. (la armele de foc) Dispozitiv folosit la vizarea obiectivului ochit. înălţător de tun. /a înălţa + suf. înălţătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

sublim — SUBLÍM, Ă, sublimi, e, adj., s.n. 1. adj. Care se ridică sau se află la o mare înălţime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârşire, de frumuseţe; măreţ, superb, înălţător, minunat. Sublima Poartă … Dicționar Român
înalt — ÎNÁLT, Ă, înalţi, te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ♢ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălţime. ♦ (Despre fiinţe) De statură mare. ♦ Care se găseşte la înălţime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuţit2,… … Dicționar Român
înjositor — ÎNJOSITÓR, OÁRE, înjositori, oare, adj. Care înjoseşte; umilitor; dezonorant, degradant. – Înjosi + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 Înjositor ≠ înălţător Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNJOSITÓR adj. 1. v … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias