- înalt
- ÎNÁLT, -Ă, înalţi, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ♢ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălţime. ♦ (Despre fiinţe) De statură mare. ♦ Care se găseşte la înălţime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuţit2, subţire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvenţă) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanţei; superior; deosebit, important; distins, măreţ. ♢ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi.-fi. [var.: nalt, -ă adj.] – lat. in altum.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98Înalt ≠ jos, mic, scundTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNÁLT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc înalt.) 2. s. înălţime. (În înalt cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om înalt.) 4. adj. acut. 5. adj. ales. 6. adj. v. important. 7. adj. v. ridicat.Trimis de siveco, 20.02.2008. Sursa: Sinonimeînált adj. m., pl. înálţi; f. sg. înáltă, pl. înálteTrimis de siveco, 23.10.2005. Sursa: Dicţionar ortograficÎNÁL//T1 înalttă (înaltţi, înaltte) (în opoziţie cu scund şi jos) 1) Care se întinde mult în sus. Casă înalttă. ♢ Frunte înalttă frunte lată, mare. 2) Care se află la mare înălţime. Loc înalt. 3) Care este mare de statură; lung. Un om înalt. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, mărime etc.). Curent electric de înalttă tensiune. Recoltă înalttă. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subţire. Notă înalttă. /<lat. in altumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNÁLT2 înalturi n. v. ÎNĂLŢIME. ♢ înaltul cerului bolta cerească; firmament. /<lat. in altumTrimis de siveco, 23.02.2009. Sursa: NODEXînált (înáltă), adj. – 1. Care se ridică mult în sus. – 2. De statură mare. – 3. Superior, eminent. – 4. (înv.) Mîndru, trufaş. – 5. (s.n.) Înălţime. – var. nalt, înnalt. Mr. (a)naltu, megl. nalt. lat. altus (Puşcariu 802; Candrea-Dens., 836; REW 387; DAR), cf. alb. naljtë, it., sp., port. alto, prov. aut, fr. haut, cat. alt. Prezenţa lui în- a fost explicată diferit, ca reprezentant al lat. in alto, adv. folosit ca adj. (REW; DAR) sau ca influenţă a vb. înălţa (Pascu, I, 34). S-ar explica poate mai bine din raţiuni de fonetică sintactică, pe baza unor expresii ca în altul (cerului), din alt, înţelese ca în nalt, din nalt; ceea ce ar explica şi preferinţa pop. pentru forma nalt, în loc de înalt. cf. ALR, I, 60. Der. înălţa (mr. analţu, megl. nalţ), vb. (a ridica; a urca; a ridica în slăvi; a dura, a construi, a edifica; refl., a se împăuna), care poate fi la fel de bine der. intern de la înalt, ca şi un lat. *altiāre (Diez, I, 17; Puşcariu 803) sau *inaltiāre (Candrea-Dens., 837; REW 385; DAR), cf. it. alzare, sard. altsare, prov. aussar, fr. hausser, cat. alsar, sp. alzar, port. alcąr; înălţător, adj. (sublim); înălţare, s.f. (ridicare; sărbătoare creştină care se ţine la 40 de zile de Paşti; mîndrie, trufie); înălţător, s.n. (dispozitiv de ochire la puşti, tunuri etc.); înălţat, adj. (luminat, strălucit, titlu onorific); înălţătură, s.f. (înălţime); înălţie, s.f. (înv., Alteţă); înălţime, s.f. (distanţă de la nivelul pămîntului pînă la un punct; Alteţă); preaînălţa, vb. (a slăvi), din sl. prĕvŭznosti, sec. XVI, înv.; preaînălţat, adj. (luminat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.