- superior
- SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spaţiu deasupra altuia; de sus. ♦ (muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofiţer superior = ofiţer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învăţământ superior = treaptă a învăţământului care urmează după învăţământul liceal, cuprinzând universităţi şi institute, în care se predau cunoştinţe speciale, aprofundate, menite să formeze specialişti cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învăţământului) Curs superior = ciclu de învăţământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de şapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalţi prin merite deosebite. [pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Superior ≠ inferiorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSUPERIÓR adj., s. 1. adj. v. selecţionat. 2. adj. v. fin. 3. adj. (livr.) preeminent. (superior ca valoare, rang etc.) 4. s. şef. (superiorul şi subalternii.) 5. adj. v. deosebit. 6. adj. evoluat. (Stadiu superior de dezvoltare.) 7. adj. v. ridicat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUPERIÓR s. v. egumen, stareţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesuperiór adj. m. (sil. -ri-or), pl. superióri; f. sg. superioáră, pl. superioáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUPERI//ÓR1 superioroáră (superioróri, superioroáre) 1) Care se găseşte în partea de sus; situat deasupra. Strat superior. ♢ Membre superioroare mâinile la om. Curs superior al unei ape curgătoare sector care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2) Care ocupă treapta cea mai înaltă într-o ierarhie; suprem; prim. Calitate superioroară. ♢ Ofiţer superior ofiţer cu grad mai înalt decât al căpitanului. Animal superior (sau plantă superioroară) animal (sau plantă) care se află pe treapta cea mai avansată a unei evoluţii. 3) Care a atins un nivel înalt de evoluţie; cu o evoluţie avansată. Vegetaţie superioroară. 4) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă cunoştinţe, merite, forţă mai mare (în raport cu alţii). Spirit superior. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. supérieurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUPERI//ÓR2 superioroáră (superioróri, superioroáre) m. şi f. Persoană care deţine un post sau o funcţie mai mare în raport cu altele din subordinea sa; şef. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. supérieurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUPERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Aşezat în partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apă) Care se află spre izvor. 2. Care are un loc înalt (într-o ordine, într-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebeşte prin calităţi, prin merite deosebite; care este la un nivel mai înalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care foloseşte metode de cercetare foarte complexe. // s.m. şi f. Cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie faţă de cei pe care îi are în subordine; cel care are un grad mai mare decât altul. [pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. supérieur].Trimis de LauraGellner, 22.05.2007. Sursa: DNSUPERIÓR, -OÁRĂ I. adj. 1. aşezat în partea de sus; deasupra. ♢ (despre cursuri de apă) spre izvor. 2. care are un loc înalt (într-o ierarhie). 3. care se distinge prin calităţi, prin merite deosebite. ♢ la un nivel mai înalt. o matematici õare = parte a matematicii care foloseşte metode de cercetare foarte complexe; învăţământ superior = treaptă a învăţământului care urmează după cel liceal; studii õare = studii universitare. II. s. m. f. cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decât altul. (< lat. superior, fr. supérieur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.