- superlativ
- SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ♢ Gradul superlativ (şi substantivat, n.) = grad de comparaţie al adjectivelor şi al adverbelor, care arată că însuşirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparaţie cu altele de aceeaşi natură. – Din fr. superlatif, lat. superlativus.Trimis de bogdang, 09.11.2007. Sursa: DEX '98superlatív adj. m., pl. superlatívi; f. sg. superlatívă, pl. superlatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsuperlatív (lingv.) s. n., pl. superlatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUPERLATÍV1 superlative n. Calificativ exagerat, hiperbolic. /<fr. superlatif, lat. superlativusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUPERLATÍV2 superlativă (superlativi, superlative) (despre aprecieri sau calificative) Care este deosebit de favorabil. ♢ (Grad) superlativ categorie gramaticală care exprimă gradul cel mai înalt al unei calităţi. /<fr. superlatif, lat. superlativusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUPERLATÍV, -Ă adj. Care arată, exprimă o calitate aflată în cel mai înalt grad. ♦ Grad superlativ (şi s.n.) = grad de comparaţie al adjectivelor şi al adverbelor, care arată că o însuşire este în gradul cel mai înalt sau la un grad foarte înalt în comparaţie cu altele. [cf. lat. superlativus, fr. superlatif].Trimis de LauraGellner, 22.05.2007. Sursa: DNSUPERLATÍV, -Ă adj. care exprimă o calitate în cel mai înalt grad. o (gram.) grad superlativ (şi s. n.) = grad de comparaţie al adjectivului şi al adverbului prin care se arată că o însuşire există în cea mai înaltă măsură. (< fr. superlatif, lat. superlativus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.