înălţătură

înălţătură
ÎNĂLŢĂTÚRĂ s.f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălţime. – Înălţa + suf. -ătură.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNĂLŢĂTÚRĂ s. v. dâmb, înălţime, ridicătură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înălţătúră s. f., g.-d. art. înălţătúrii; pl. înălţătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • dâmb — DÂMB, dâmburi, s.n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălţată la marginea unui şanţ, a unei gropi etc. – Din magh. domb. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DÂMB s. (geogr.) înălţime,… …   Dicționar Român

  • înalt — ÎNÁLT, Ă, înalţi, te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ♢ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălţime. ♦ (Despre fiinţe) De statură mare. ♦ Care se găseşte la înălţime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuţit2,… …   Dicționar Român

  • înălţime — ÎNĂLŢÍME, înălţimi, s.f. 1. Distanţă de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei fiinţe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. ♦ (mat.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”