dâmb

DÂMB, dâmburi, s.n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălţată la marginea unui şanţ, a unei gropi etc. – Din magh. domb.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DÂMB s. (geogr.) înălţime, ridicătură, (rar) înălţătură, (reg.) dâlmă. (Înaintea dealului se află un dâmb.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



dâmb s. n., pl. dâmburi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DÂMB dâmburi n. 1) Formă de relief mai mică decât dealul; deluşor; colină. 2) Ridicătură (mică) de pământ la marginea unei gropi sau a unui şanţ. /<ung. domb

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dîmb (dấmburi), s.n. – Deal, înălţime, munte mic. Mag. domb, din sl. dąbŭ "arbore" (Cihac, II, 495; Candrea; Gáldi, Dict., 123; Scriban); cf. dubă, dumbravă. Pare cuvînt identic cu dîlm, s.n. sau deal, poate ca urmare a unei contaminări cu gîlmă "protuberanţă". – Der. dîmbos, adj. (muntos); dîmbeţ (var. dumbeţ), s.n. (munte mic); dumbeţ, s.m. (plantă, Teucrium chamaedrys). cf. Puşcariu, Dacor., I, 231.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER