înveli

înveli
ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfăşura în ceva. ♦ tranz. A acoperi scoarţele unei cărţi sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ tranz. A acoperi o casă cu ţigle, cu tablă etc. ♦ tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenuşă pentru a-l face să ardă mocnit. 2. tranz. A înfăşura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. – cf. sl. v a l i t i.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A (se) înveli ≠ a (se) dezveli
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A înveli ≠ a dezveli
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNVELÍ vb. 1. a (se) acoperi, a (se) înfăşura, (înv. şi pop.) a (se) coperi, a (se) înfăşura, (pop.) a (se) învălui, (înv. şi reg.) a (se) astruca. (S-a înveli cu plapuma.) 2. v. îmbrăca.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

VERGURĂ-ÎNVĂLÍTĂ s. v. chica-voinicului.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

învelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învelésc, imperf. 3 sg. înveleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înveleáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNVEL//Í înveliésc tranz. 1) A acoperi cu ceva de asupra sau de jur împrejur. 2) (urzeală) A înfăşura pe sulul dinapoi al războiului de ţesut. /în + sl. valiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

învelí (învelésc, învelít), vb. – 1. A înfăşura. – 2. A acoperi, a pune ceva deasupra. – 3. A umple. – 4. A înfăşura urzeala pe sulul războiului. – 5. A da la piuă. – var. învăli. Mr. anvălescu, anvalire, megl. anváles, anvăliri. sl. valiti (Cihac, II, 106; DAR), cf. val, şi bg. valjam. Accepţiile apar şi în sl. şi se explică toate plecîndu-se de la ideea de bază, aceea de "sul". Der. din lat. *invelāre (Meyer, alb. St., IV, 105), nu este posibilă. Der. învelitoare (var. învelitură), s.f. (ceea ce serveşte la învelit sau acoperit; husă; cuvertură, pătură; capac; acoperiş); înveliş, s.n. (obiect care serveşte la învelit; capac; husă; acoperiş); învelit, adj. (acoperit; pieptănat; căptuşit; bătut în piuă; rotofei).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • învelí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învelésc, imperf. 3 sg. înveleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înveleáscã …   Romanian orthography

  • îmbrăca — ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. refl. şi tranz. 1. A( şi) acoperi corpul cu veşminte. ♦ refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A şi procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦… …   Dicționar Român

  • învelit — ÎNVELÍT1 s.n. Faptul de a (se) înveli; învelire. – v. înveli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNVELÍT2, Ă înveliţi, te, adj. Înfăşurat, acoperit. ♦ (Despre cărţi, caiete) Care este cu scoarţele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare.… …   Dicționar Român

  • astruca — ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (înv. şi reg.) 1. tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. tranz. şi refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – lat. *astruicare (= astruere). Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98  A astruca ≠ a exhuma, a dezgropa, a d …   Dicționar Român

  • tapisa — TAPISÁ, tapisez, vb. I. tranz. 1. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistenţă; a capitona. 2. A tapeta. [var.: tapiţá vb. I] – Din fr. tapisser, germ.… …   Dicționar Român

  • împacheta — ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într un sac, într o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. cf.… …   Dicționar Român

  • înfăşa — ÎNFĂŞÁ, înfắş, vb. I. tranz. A înfăşura un copil în scutece (şi în feşi); p. ext. a înfăşura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – lat. infasciare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A înfăşa ≠ a… …   Dicționar Român

  • înfăşura — ÎNFĂŞURÁ, înfăşór, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. tranz. fig. A cuprinde, a învălui. 3. tranz. şi refl. A (se) încolăci. ♦ tranz. A depăna (pe un ghem,… …   Dicționar Român

  • învelire — ÎNVELÍRE, înveliri, s.f. Acţiunea de a (se) înveli; învelit1. – v. înveli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Învelire ≠ dezvelire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎNVELÍRE s. 1. acoperire, înfăşurare, învelit, (pop.)… …   Dicționar Român

  • învelitoare — ÎNVELITOÁRE, învelitori, s.f. Ceea ce serveşte la învelit; înveliş. ♦ (pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Ţiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (pop.) Faţă de masă. [pl. şi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”