înfăşa

înfăşa
ÎNFĂŞÁ, înfắş, vb. I. tranz. A înfăşura un copil în scutece (şi în feşi); p. ext. a înfăşura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – lat. infasciare.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A înfăşa ≠ a desfăşa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNFĂŞÁ vb. v. bandaja, lega, pansa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfăşá vb., ind. prez. 1 sg. înfăş, 2 sg. înféşi, 3 sg. şi pl. înfáşă, 1 pl. înfăşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. înféşe; ger. înfăşând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNFĂŞÁ înfăş tranz. 1) (copii) A înveli în scutece, legând cu faşa. 2) (mai ales părţi ale corpului) A înveli (strâns) cu un bandaj sau cu o faşă. A-şi înfăşa capul. /<lat. infasciare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

înfăşá (înfắş, înfăşát), vb. – 1. A Înfăşura în scutece. – 2. A bandaja. – 3. A înfăşura, a acoperi strîns de jur împrejur. – var. faşa, înfăş(u)ia. Mr. nfaş, nfăşare, megl. anfaş, anfăşari. lat. fasciāre (Puşcariu 839; Candrea-Dens., 554; REW 3209; DAR), cf. alb. faškjoń, it. (in)fasciare (sard. fašare), prov. faissar, fr. faisser, sp. fajar, port. enfaixar. pref. în- trebuie să fie tîrziu; ar putea fi vorba şi de un der. intern de la faşe, s.v. Este cuvînt comun, cf. ALR, I, 228. Der. înfăşetură, s.f. (acţiunea de a înfăşa; legătură; scutec); înfăşura, vb. (a înfăşura, a acoperi; a ascunde, a acoperi pînă la ochi; a răsuci), der. de la un pl. ipotetic sau colectiv *făşuri ‹ faşe, ca gînd › gînduri › îngîndura; fum › fumuri › înfumura, cf. îngrijora etc. (după Puşcariu 840; Tiktin; Candrea-Dens., 558; DAR, din lat. *in-fasciolāre, etimon a cărui utilitate nu este evidentă şi care nu este confirmat nici de dialecte şi nici de celelalte limbi romanice); înfăşurător, adj. (care înfăşoară); înfăşurătură, s.f. (înfăşurare); desfăşa, vb. (a scoate scutecele); desfăşura, vb. (a descolăci, a întinde, a desface; a dezvolta).
Trimis de blaurb, 10.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • înfăşare — ÎNFĂŞÁRE, înfăşări, s.f. Acţiunea de a înfăşa. – v. înfăşa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  înfăşáre s. f., g. d. art. înfăşării; pl. înfăşări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • desfăşa — DESFĂŞÁ, desfắş, vb. I. tranz. A desface un copil de faşă sau, p. ext., de scutecele cu care este înfăşat. [prez. ind.: desfăş, desfeşi, desfaşă, desfăşăm etc.] – Din lat. disfasciare. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  A desfăşa… …   Dicționar Român

  • faşe — fáşe ( ắşi), s.f. – 1. Bucată îngustă de pînză, bandă. – 2. Scutec. – Mr. faşe, megl. faşă, istr. foşa. lat. fascia (Puşcariu 585; Candrea Dens., 533; REW 3208; Pascu, I, 83; DAR); cf. alb. fašë (Miklosich, alb. f., II, 22; Philippide, II, 641 şi …   Dicționar Român

  • pansa — PANSÁ, pansez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. tranz. (Rar) A ţesăla un animal. – Din fr. panser. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PANSÁ vb. (med.) a (se) bandaja, a (se) lega, (rar) a (se) …   Dicționar Român

  • scutec — SCÚTEC, scutece, s.n. Bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfaşă sugarii. – cf. bg. s k u t a k . Trimis de ionel bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98  SCÚTEC s. cârpă, (înv. şi reg.) rantie, (Mold. şi… …   Dicționar Român

  • înfăşat — ÎNFĂŞÁT, Ă, înfăşaţi, te, adj. Înfăşurat în scutece (şi în faşă); p. ext. bandajat. – v. înfăşa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • şitoare — şitoáre, şitóri, s.f. (reg.) 1. cingătoare femeiască (ţesută din lână); bată, brăcire, brâu. 2. ţesătură sau împletitură lungă şi îngustă cu care se înfaşă copiii. 3. lizieră (la ţesături sau la îmbrăcăminte), margine. 4. (în forma: şiştoare)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”