- scutec
- SCÚTEC, scutece, s.n. Bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfaşă sugarii. – cf. bg. s k u t a k .Trimis de ionel_bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SCÚTEC s. cârpă, (înv. şi reg.) rantie, (Mold. şi Bucov.) pelincă. (scutec pentru sugaci.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimescútec s. n., pl. scúteceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCÚTE//C scutecce n. Bucată de ţesătură folosită pentru înfăşarea sugacilor; pelincă. ♢ În scutecce în fragedă copilărie. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscútec (-ce), s.n. – Cîrpă, pelincă. – Mr. scutic "dimie". Origine îndoielnică. Ar putea fi, cum se presupune în general, sl. skutŭ "poală, fustă, partea din faţă a unui veşmînt femeiesc" (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335; Tiktin; Conev 83), cf. sb., cr. skut, rus. skutatĭ "a înfăşura", alb. skutinë "îmbrăcăminte", ngr. σϰουτί "îmbrăcăminte"; dar rezultatul din rom. nu se explică formal, fiindcă -ec nu este suf. productiv în rom. (bg. skuták, citat de Candrea nu se potriveşte fonetic cu cel rom.). Forma se potriveşte mai bine lat. scuticum, scutica, folosit în epoca clasică cu sensul de "bici din piele" (cf. San Isidoro, V, 27, 15; Plummer, II, 26), şi care s-a confundat, desigur, cu urmaşii lui cutis, cf. lat. cutica "pieliţă unui fruct, coajă", de unde it. cotica, calabr. cútica (Battisti, II, 1147). Pornind de la *scuticum "curea de piele" sau "piele", s-ar putea explica şi cuvîntul rom.; pentru trecerea semantică de la ideea de "piele" la cea de "ţesătură", cf. scoarţă şi pentru der. tosc. scoticare "a se jupui".Trimis de blaurb, 30.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.