pelincă

PELÍNCĂ, pelinci, s.f. (reg.) Scutec. ♢ expr. A ieşi (sau a fi scos) din pelinci = a depăşi vârsta alăptării; p. ext. a fi foarte tânăr, fără experienţă. ♦ Pelincile Domnului = turte subţiri şi rotunde din aluat nedospit, îndulcite cu miere sau cu zahăr şi presărate cu miez de nuci, tradiţionale la unii creştini în ajunul Crăciunului. – Din magh. pelenka, ucr. pelinka.

Trimis de valeriu, 14.11.2007. Sursa: DEX '98



PELÍNCĂ s. v. cârpă, scutec.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pelíncă s. f., g.-d. art. pelíncii; pl. pelínci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pelíncile-Dómnului s. f. pl.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PELÍN//CĂ pelincăci f. reg. Bucată de ţesătură folosită pentru înfăşarea sugarilor; scutec. ♢ A ieşi din pelincăci a) a depăşi vârsta când trebuie înfăşat; b) a fi foarte tânăr, fără experienţă. /<ung. pelenka, ucr. pelinka

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pelíncă (pelínci) s.f. – (Mold.) Scutec. sl. pelenica, peleno "faşă" (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250), cf. slov. plênica, rus. pelenka, mag. pelenka.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER