Dicționar Român. 2013.
adăpost — ADĂPÓST, adăposturi, s.n. Loc ferit; construcţie făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adăposteşte cineva. ♢ Adăpost (antiaerian) = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ♦ Ocrotire.… … Dicționar Român
apărare — APĂRÁRE, apărări, s.f. Acţiunea de a (se) apăra. ♢ loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (mil.) Una din formele principale de luptă, care urmăreşte oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦… … Dicționar Român
ocrotire — OCROTÍRE, ocrotiri, s.f. Acţiunea de a ocroti şi rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ♢ Ocrotirea sănătăţii = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea şi refacerea sănătăţii, prelungirea vieţii şi a… … Dicționar Român
protecţie — PROTÉCŢIE, protecţii, s.f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituţie etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care serveşte la protejare. ♢ Protecţia muncii = ansamblu de … Dicționar Român
scut — SCUT, scuturi, s.n. 1. Armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme şi mărimi, cu care luptătorii din antichitate şi din evul mediu îşi apărau pieptul de lovituri; pavăză. ♦ (Rar) Blazon (în formă de scut 1). 2. fig. Apărare, ocrotire … Dicționar Român
scutelnicel — scutelnicél, scutelnicéi, s.m. (înv.) soldat recrutat din rândul scutelnicilor; ostaş de scuteală. Trimis de blaurb, 06.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scutire — SCUTÍRE, scutiri, s.f. Acţiunea de a scuti şi rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conţine un asemenea privilegiu. – v. scuti. Trimis de ionel bufu … Dicționar Român
sprijin — SPRÍJIN, sprijine, s.n. 1. Ceea ce serveşte să susţină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. fig. Ajutor, asistenţă, ocrotire. ♦ (concr.) Susţinător, ocrotitor, sprijinitor. – Din sl. sŭprenženŭ. Trimis de LauraGellner, 18.01.2009 … Dicționar Român
şopron — ŞOPRÓN, şoproane, s.n. Construcţie (din scânduri) care serveşte drept adăpost pentru unelte agricole, nutreţ şi vite; şoproneaţă. [var.: şópru s.n.] – Din germ. Schoppen. Trimis de LauraGellner, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 ŞOPRÓN s. 1. (pop.)… … Dicționar Român
