scutire

scutire
SCUTÍRE, scutiri, s.f. Acţiunea de a scuti şi rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conţine un asemenea privilegiu. – v. scuti.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCUTÍRE s. 1. v. absolvire. 2. dispensă, (înv.) scuteală, scutinţă. (scutire de armată.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SCUTÍRE s. v. apărare, ocrotire, protecţie, sprijin.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scutíre s. f., g.-d. art. scutírii; pl. scutíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • dispensă — DISPÉNSĂ, dispense, s.f. Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligaţie (legală); (concr.) act, document care atestă această scutire. – Din fr. dispense. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  DISPÉNSĂ s. v. scutire. Trimis de… …   Dicționar Român

  • tranzit — TRÁNZIT, tranzituri, s.n. 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr o ţară în alta prin teritoriul unei a treia ţări; regim vamal special, prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situaţie. ♢ Bilet de tranzit =… …   Dicționar Român

  • pardon — PARDÓN interj., s.n. 1. interj. Iertaţi mă! scuzaţi! ♦ (Ca protest) Ba nu (e aşa)! să avem iertare! 2. s.n. (înv.) Absolvire, scutire (de o pedeapsă sau de o obligaţie); iertare: scuză. – Din germ. Pardon, fr. pardon. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • scut — SCUT, scuturi, s.n. 1. Armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme şi mărimi, cu care luptătorii din antichitate şi din evul mediu îşi apărau pieptul de lovituri; pavăză. ♦ (Rar) Blazon (în formă de scut 1). 2. fig. Apărare, ocrotire …   Dicționar Român

  • slobozie — SLOBOZÍE, slobozii, s.f. (înv.) Sat de colonişti (băştinaşi sau străini) care aveau pe o perioadă oarecare scutire de bir sau de prestaţii. – Slobod + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  SLOBOZÍE s. v. autonomie, colonie,… …   Dicționar Român

  • absoluţiune — ABSOLUŢIÚNE, absoluţiuni, s.f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [pr.: ţi u ] – Din fr. absolution, lat.… …   Dicționar Român

  • absolvire — ABSOLVÍRE, absolviri, s.f. Acţiunea de a absolvi şi rezultatul ei; absolvenţă. – v. absolvi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ABSOLVÍRE s. 1. absolvenţă, isprăvire, terminare. (absolvire unei şcoli.) 2. cruţare, iertare, scutire …   Dicționar Român

  • apărare — APĂRÁRE, apărări, s.f. Acţiunea de a (se) apăra. ♢ loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (mil.) Una din formele principale de luptă, care urmăreşte oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦… …   Dicționar Român

  • franchiză — FRANCHÍZĂ s.f. 1. (mat.) Parte exceptată dintr un total, exprimată în procente. 2. Clauză cuprinsă în poliţa de asigurare în virtutea căreia asigurătorul este exonerat de obligaţia de a l despăgubi pe asigurat. 3. Scutire de taxe vamale acordată… …   Dicționar Român

  • impunitate — IMPUNITÁTE s.f. Scutire de pedeapsă a unui infractor din cauza unor împrejurări speciale, prevăzute de lege. – Din fr. impunité, lat. impunitas, atis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  impunitáte s. f., g. d. art. impunităţii Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”