tranzit

TRÁNZIT, tranzituri, s.n. 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr-o ţară în alta prin teritoriul unei a treia ţări; regim vamal special, prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situaţie. ♢ Bilet de tranzit = autorizaţie scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere printr-o ţară străină. 2. Trecere a unui tren sau a unui călător printr-o staţie sau printr-o ţară fără alte staţionări sau operaţii în afară de cele strict necesare pentru schimbări de direcţie şi încrucişări. 3. (În sintagma) Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor în gură până la absorbţia elementelor asimilabile şi eliminarea resturilor. – Din fr. transit.

Trimis de ionel_bufu, 29.06.2004. Sursa: DEX '98



TRÁNZIT s. (rar) tranzitare. (Comerţ prin tranzit.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



tranzít s. n., pl. tranzíturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRÁNZIT tranzituri n. 1) Trecere de mărfuri sau de persoane dintr-o ţară în alta prin teritoriul unei a treia ţări. 2) Trecere printr-o staţie sau printr-o ţară fără alte staţionări decât cele strict necesare pentru schimbarea direcţiei. ♢ În tranzit în trecere spre alt punct de destinaţie. 3) Scutire de taxe vamale acordată într-o ţară mărfurilor aflate în trecere spre altă ţară. /<fr. transit

Trimis de siveco, 18.01.2008. Sursa: NODEX



TRÁNZIT s.n. Trecere (fără staţionare) de mărfuri sau de persoane printr-o ţară străină; scutire de taxe vamale acordată de un stat unor mărfuri care trec prin teritoriul său în altă ţară; tranzitare. ♢ Bilet de tranzit = autorizaţie scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere prin ţară; drum de tranzit = drum public care ocoleşte localităţile; în tranzit (despre călători, vagoane etc.) = în trecere. ♦ Trecere a unui material organic printr-un organ. ♦ (În telefonie şi radiofonie) Operaţia de recepţionare a unei convorbiri sau a unui mesaj şi de retransmitere a lui la un alt post. [pl. -turi, -te. / < fr. transit, it. transito, cf. lat. transitus – trecere].

Trimis de LauraGellner, 23.10.2005. Sursa: DN



TRÁNZIT s. n. 1. trecere de mărfuri sau de persoane printr-o ţară străină; scutire de taxe vamale acordată de un stat unor mărfuri care trec prin teritoriul său în altă ţară; tranzitare. ♢ totalitatea mărfurilor care trec dintr-o ţară în alta prin teritoriul unei alte ţări. o bilet de tranzit = autorizaţie scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere prin ţară; în tranzit (despre călători, vagoane etc.) = în trecere. 2. trecere a unui tren printr-o staţie sau printr-o gară fără alte opriri decât pentru cele strict necesare pentru încrucişări sau schimbări de direcţie. 3. trecere a unui material organic printr-un organ. 4. (în telefonie şi radiofonie) recepţionare a unei convorbiri sau a unui mesaj şi retransmitere a lui la un alt post. 5. trecere a unui astru prin faţa discului altui astru. (< fr. transit, germ. Transit)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN