- apărare
- APĂRÁRE, apărări, s.f. Acţiunea de a (se) apăra. ♢ loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (mil.) Una din formele principale de luptă, care urmăreşte oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – v. apăra.Trimis de romac, 23.02.2004. Sursa: DEX '98Apărare ≠ acuzare, atacTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeAPĂRÁRE s. 1. ferire, ocrotire, păzire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. şi pop.) oblăduire. (apărare ţării de primejdii.) 2. ocrotire, protecţie, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (fig.) scut. (apărare împotriva incendiilor.) 3. asigurare, pază, protecţie, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de apărare.) 4. v. pledare, susţinere. (apărare cauzei cuiva.) 5. (livr.) prezervare, prezervaţie. (Instinctul de apărare.) 6. v. defensivă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeapăráre s. f., g.-d. art. apărării; pl. apărăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAPĂR//ÁRE apărareări f. 1) v. A APĂRA şi A SE APĂRA. 2) Formă de luptă care constă în respingerea atacurilor inamicului, menţinând poziţiile ocupate. 3) Totalitate a măsurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 4) Parte care apără cauza cuiva în faţa unei instanţe judecătoreşti. 5) Totalitate a jucătorilor dintr-o echipă sportivă care apără poarta proprie. [G.-D. apărării] /v. a (se) apăraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.