rantie

RÁNTIE, rantii, s.f. Haină lungă şi largă care se poartă (mai ales de către călugări, preoţi etc.) peste îmbrăcăminte, ca o manta. – et. nec. cf. ucr. r a n t u h .

Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98



RÁNTIE s. (bis.) (rar) mantie. (rantie preoţească.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



RÁNTIE s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, scutec, zdreanţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



rántie s. f. (sil. -ti-e), art. rántia (sil. -ti-a), g.-d. art. rántiei; pl. rántii, art. rántiile (sil. -ti-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RÁNTI//E rantiei f. Haină bărbătească lungă şi largă, purtată, mai ales de clerici, peste îmbră-căminte, ca o manta. [G.-D. rantiei] /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



rántie (rántii), s.f. – (Mold.) Mantie, haină lungă. pol. rantuch (Scriban).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER