învelici

învelicí vb. IV (înv.) 1. a binecuvânta, a învrednici. 2. a meni rău (cuiva), a condamna, a blestema (pe cineva).

Trimis de blaurb, 16.10.2008. Sursa: DAR



învelicí (învelicésc, învelicít), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja "a elogia"; însă explicaţia semantică nu este clară.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER