îmbrăca

îmbrăca
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. refl. şi tranz. 1. A(-şi) acoperi corpul cu veşminte. ♦ refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-şi procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ tranz. A înfăţa perna sau plapuma. ♦ tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărţi, ale unui caiet etc. ♦ tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ tranz. fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfăţişare, adevăratul aspect etc.). – lat. *imbracare (< braca "pantaloni").
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A (se) îmbrăca ≠ a (se) dezbrăca
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎMBRĂCÁ vb. 1. a se echipa, a se înveşmânta, (înv. şi reg.) a se înveşte. (Vă rog să vă îmbrăca şi să mergem.) 2. a-şi lua, a-şi pune. (Şi-a îmbrăca haina şi a plecat.) 3. a pune, a trage. (îmbrăca cămaşa pe tine.) 4. v. înfăţa. 5. v. tapisa. 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. şi pop.) a (se) coperi. (A îmbrăca o carte.) 7. v. fereca.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îmbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrác, 3 sg. şi pl. îmbrácă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMBRĂCÁ îmbrác tranz. 1) (haine) A pune pe corp. îmbrăca rochia. 2) (fiinţe) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. îmbrăca copilul. 3) (persoane, încăperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. îmbrăca familia. îmbrăca casa. 4) şi fig. A asigura cu un înveliş extern. îmbrăca o pernă. îmbrăca o carte. [Sil. îm-bră-] /<lat. îmbracare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

îmbrăcá (îmbrác, îmbrăcát), vb. – 1. A (-şi) acoperi corpul cu veşminte. – 2. A acoperi, a înveli. – 3. A împărţi, a distribui. – 4. (Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. lat. *imbracāre, de la bracae, cf. brace, brăcire (Puşcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281; DAR), cf. it. (im)bricare. Pentru sensul lat. bracāre "a-şi pune pantaloni", cf. Castro 178 (DAR crede că trebuie plecat de la sensul cuvîntului it. "a înfăşura în scutece"). – Der. îmbrăcăciune, s.f. (înv., veşmînt); îmbrăcătură, s.f. (acţiunea de a se îmbrăca); neîmbrăcat, adj. (gol, fără haine); îmbrăcăminte, s.f. (haină, veşmînt; placentă); desbrăca, vb. (a scoate hainele; a despuia), pe care Candrea-Dens., 178, îl derivă direct din lat.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • imbraca — im·brà·ca s.f. 1. CO parte del finimento dei cavalli da tiro costituita da una cinghia di cuoio che passando dietro le cosce dell animale è fissata alla groppiera e alle tirelle 2a. TS tecn. insieme di cavi o catene per legare oggetti pesanti da… …   Dizionario italiano

  • imbraca — {{hw}}{{imbraca}}{{/hw}}s. f. 1 Parte del finimento dei cavalli da tiro costituita da una lunga striscia di cuoio che pende sotto la groppiera intorno alle cosce. 2 Catena metallica o sostegno di corde per sollevare oggetti pesanti. 3 Braca per… …   Enciclopedia di italiano

  • imbraca — pl.f. imbrace …   Dizionario dei sinonimi e contrari

  • imbraca — s. f. cinghia, fascia □ (per operaio) cintura di sicurezza □ (per bambini in fasce) braca …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • costuma — COSTUMÁ, costumez, vb. I. refl. A se îmbrăca cu un costum special pentru bal mascat, pentru ieşirea în scenă etc. – Din fr. costumer. Trimis de ionel bufu, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  costumá vb., ind. prez. 1 sg. costuméz, 3 …   Dicționar Român

  • modă — MÓDĂ, mode, s.f. 1. Obicei, deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social; spec. gust, preferinţă generalizată la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca. ♢ loc. adj. La modă = a) care corespunde gustului într un… …   Dicționar Român

  • ţinută — ŢINÚTĂ, ţinute, s.f. 1. Atitudine, poziţie pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta faţă de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum …   Dicționar Român

  • drapa — DRAPÁ, drapez, vb. I. 1. tranz. A împodobi sau a acoperi o fereastră, o uşă etc. cu o draperie; a acoperi un perete, o mobilă etc. cu stofă aranjată în cute. ♦ A aranja un obiect de îmbrăcăminte în cute dispuse artistic. 2. tranz. şi refl. A (se) …   Dicționar Român

  • echipa — ECHIPÁ, echipez, vb. I. tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acţiuni, unei călătorii etc. ♦ refl. A şi pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere …   Dicționar Român

  • jupon — JUPÓN, jupoane, s.n. Fustă (de obicei cu volane şi apretată) care se îmbracă pe dedesubtul rochiei. – Din fr. jupon. Trimis de cata, 13.03.2002. Sursa: DEX 98  jupón s. n., pl. jupoáne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”