echipa

echipa
ECHIPÁ, echipez, vb. I. tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acţiuni, unei călătorii etc. ♦ refl. A-şi pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalaţie etc. – Din fr. équiper.
Trimis de toknowro, 22.09.2003. Sursa: DEX '98

A echipa ≠ a dezechipa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. şi pl. echipeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ECHIP//Á echipaéz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acţiuni. 2) (întreprinderi, instalaţii etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ECHIP//Á măechipaéz intranz. A-şi pune echipamentul necesar. /<fr. équiper
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acţiune, o expediţie, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acţiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].
Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acţiune, o expediţie, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acţiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • echipă — ECHÍPĂ, echipe, s.f. Grup de oameni care, sub conducerea unui şef, îndeplinesc în acelaşi timp o muncă sau o acţiune comună. ♢ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi… …   Dicționar Român

  • echipá — vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. şi pl. echipeázã …   Romanian orthography

  • echípã — s. f., g. d. art. echípei; pl. echípe …   Romanian orthography

  • formaţie — FORMÁŢIE, formaţii, s.f. 1. Alcătuire, întocmire, organizare, constituire. 2. (geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularităţi ale constituţiei lor şi care s au format în anumite condiţii geologice dintr o anumită perioadă de timp …   Dicționar Român

  • handicap — HANDICÁP, handicapuri, s.n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3. Deficienţă… …   Dicționar Român

  • preechipă — PREECHÍPĂ, preechipe, s.f. Echipă din care se selecţionează jucătorii pentru un meci oficial (important). [pr.: pre e ] – Pre1 + echipă. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98  preechípă s. f. (sil. pre e ), pl. preechípe Trimis de… …   Dicționar Român

  • team — s.n. Echipă sportivă. [pr.: tim] – cuv. engl. Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX 98  TEAM s. v. echipă, formaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  TEAM s.n. (Sport) Ech …   Dicționar Român

  • brigadă — BRIGÁDĂ, brigăzi, s.f. 1. Mare unitate militară, formată dintr un număr variabil de regimente, batalioane şi divizioane. 2. Formaţie (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizaţi adesea pe echipe şi pe schimburi sau pe faze de operaţie, în …   Dicționar Român

  • campion — CAMPIÓN, OÁNĂ, campioni, oane, s.m. şi f. 1. Persoană, echipă etc. care cucereşte primul loc într o competiţie sportivă (naţională, internaţională, mondială, olimpică). 2. fig. Luptător, apărător de frunte al unei cauze, al unei idei. [pr.: pi… …   Dicționar Român

  • echipare — ECHIPÁRE, echipări, s.f. Acţiunea de a (se) echipa şi rezultatul ei; îmbarcare; pregătire; înzestrare. – v. echipa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Echipare ≠ dezechipare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”