echipare

echipare
ECHIPÁRE, echipări, s.f. Acţiunea de a (se) echipa şi rezultatul ei; îmbarcare; pregătire; înzestrare. – v. echipa.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Echipare ≠ dezechipare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ECHIPÁRE s. 1. v. îmbrăcare. 2. v. dotare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

echipáre s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ECHIPÁRE s.f. Acţiunea de a (se) echipa şi rezultatul ei; îmbrăcare; pregătire; înzestrare. [< echipa].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • dezechipare — DEZECHIPÁRE, dezechipări, s.f. Acţiunea de a (se) dezechipa. – v. dezechipa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezechipare ≠ echipare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZECHIPÁRE s. v. dezbrăcare, scoatere,… …   Dicționar Român

  • dotare — DOTÁRE s.f. Acţiunea de a dota, dotaţie. – v. dota. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DOTÁRE s. 1. dotaţie, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (dotare unei uzine cu cele necesare.) 2. înzestrare. (dotare unei fete de… …   Dicționar Român

  • dotaţie — DOTÁŢIE, dotaţii, s.f. Dotare. ♦ (concr.) Mijloace materiale puse la dispoziţia cuiva pe calea dotării. [var.: (înv.) dotaţiúne s.f.] – Din fr. dotation, lat. dotatio, onis. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DOTÁŢIE s. 1 …   Dicționar Român

  • provedere — provedére, provedéri, s.f. (înv.) 1. înzestrare a cuiva cu cele necesare; dotare, echipare. 2. întrezărire, bănuire, prevedere, preştire, presimţire, prevestire. Trimis de blaurb, 03.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • utilare — UTILÁRE, utilări, s.f. Acţiunea de a utila. – v. utila. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  UTILÁRE s. dotare, dotaţie, echipare, înzestrare, prevedere. (utilare unei uzine cu cele necesare.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • îmbrăcare — ÎMBRĂCÁRE s.f. Acţiunea de a (se) îmbrăca şi rezultatul ei; îmbrăcat1. – v. îmbrăca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Îmbrăcare ≠ dezbrăcare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎMBRĂCÁRE s. 1. echipare, înveşmântare.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”