- dotaţie
- DOTÁŢIE, dotaţii, s.f. Dotare. ♦ (concr.) Mijloace materiale puse la dispoziţia cuiva pe calea dotării. [var.: (înv.) dotaţiúne s.f.] – Din fr. dotation, lat. dotatio, -onis.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DOTÁŢIE s. 1. v. dotare. 2. (jur.; concr.) dotă, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (dotaţie unei fete de măritat.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedotáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. dotáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. dotáţiei; pl. dotáţii, art. dotáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDOTÁŢI//E dotaţiei f. 1) v. A DOTA. 2) Mijloace materiale acordate organizaţiilor sau întreprinderilor pentru a asigura buna lor funcţionare. [art. dotaţia; G.-D. dotaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dotation, lat. dotatio, dotaţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDOTÁŢIE s.f. Dotare. ♦ Înzestrare, echipare a unei întreprinderi, a unei persoane cu cele necesare; mijloacele materiale date în acest scop. [gen. -iei, var. dotaţiune s.f. / cf. fr. dotation, lat. dotatio].Trimis de LauraGellner, 21.05.2006. Sursa: DNDOTÁŢIE s. f. capacitate înnăscută care face posibile performanţe; dotare (2). ♢ mijloace materiale puse la dispoziţia cuiva prin dotare. (< fr. dotation, lat. dotatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.