tacâm

TACẤM, tacâmuri, s.n. 1. 1. Serviciu de masă complet, care se aşază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se serveşte o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operaţii sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnaşament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TACÂM s. v. alai, bandă, buluc, categorie, ceată, cârd, cârdăşie, clan, clică, cortegiu, droaie, fel, gaşcă, gen, gloată, grămadă, grup, harnaşament, mulţime, periteag, pâlc, soi, specie, speţă, stol, suită, şleahtă, taraf, tip.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tacâm s. n., pl.tacâmuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TACÂM tacâmuri n. 1) Totalitate de obiecte de care se serveşte o persoană când mănâncă; serviciu de masă. 2) Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare pentru realizarea unei acţiuni sau îndeletniciri. 3) înv. Grup de indivizi uniţi în vederea unor scopuri suspecte; gaşcă; clan; cârdăşie; tagmă; şleahtă; bandă;clică. 4) mai ales la pl. reg. Ansamblu de construcţii auxiliare într-o gospodărie. 5) pop. Totalitate a pieselor folosite pentru înhămarea unui cal; harnaşament. 6) înv. Grup de persoane care însoţesc un demnitar; alai; cortegiu; escortă; suită. /<turc. takim

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tacîm (-muri), s.n. – 1. Accesoriu, echipament, dotaţie. – 2. Lucruri, obiecte casnice. – 3. Obiectele de metal care se pun la masă. – 4. Serviciu de masă. – 5. Bandă de muzicanţi. – 6. Categorie, soi. – Mr. tăcîme, megl. tăcǫm "îmbrăcăminte". tc. takim (Roesler 603; Şeineanu, II, 340; Lokotsch 2000; Ronzevalle 114), cf. ngr. ταϰίμι, alb. takëm, bg. takăm, sb. takum.

Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER