- ţinută
- ŢINÚTĂ, ţinute, s.f. 1. Atitudine, poziţie pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta faţă de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum, uniformă. ♢ Mare ţinută sau ţinută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnităţi sau ceremonii. Ţinută de seară = îmbrăcăminte elegantă, de o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ţinută de campanie = echipamentul complet al unui ostaş în timpul campaniei. 3. (fon.) Poziţia pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – v. ţine (după fr. tenue).Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŢINÚTĂ s. 1. v. poziţie. 2. v. comportare. 3. costum, haine (pl.), îmbrăcăminte. (ţinută de sărbătoare.) 4. v. uniformă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţinútă s. f., pl. ţinúteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢINÚT//Ă ţinutăe f. 1) Poziţie a corpului; fel de a ţine corpul; poză. 2) Mod de a se purta; manieră; conduită; comportament. 3) Modalitate de a se îmbrăca. 4) Ansamblu de haine ce constituie un mod specific de a se îmbrăca. ţinută de sărbătoare. /Din ţinutTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŢINÚTĂ s.f. 1. Atitudine, poziţie a corpului. 2. Fel de a se purta; comportare, comportament. 3. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; (p. ext.) îmbrăcăminte, costum. ♦ Ţinută de campanie = echipamentul complet al unui ostaş în campanie. 4. (muz.) Facultatea de a prelungi un sunet. 5. (lingv.) Act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziţie. [< ţine, după it. tenuta, fr. tenue].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNŢINÚTĂ s. f. 1. atitudine, poziţie a corpului. 2. fel de a se purta; comportare, comportament. 3. mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; îmbrăcăminte, costum. o ţinută de ceremonie = îmbrăcăminte, uniformă pentru anumite solemnităţi. 4. (muz.) facultatea de a prelungi un sunet. 5. (lingv.) act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziţie. 6. (mar.) calitate a unei nave, a unei ancore de a se fixa bine de fundul apei. (după fr. tenue)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.