ţinută

ţinută
ŢINÚTĂ, ţinute, s.f. 1. Atitudine, poziţie pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta faţă de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum, uniformă. ♢ Mare ţinută sau ţinută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnităţi sau ceremonii. Ţinută de seară = îmbrăcăminte elegantă, de o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ţinută de campanie = echipamentul complet al unui ostaş în timpul campaniei. 3. (fon.) Poziţia pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – v. ţine (după fr. tenue).
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŢINÚTĂ s. 1. v. poziţie. 2. v. comportare. 3. costum, haine (pl.), îmbrăcăminte. (ţinută de sărbătoare.) 4. v. uniformă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţinútă s. f., pl. ţinúte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢINÚT//Ă ţinutăe f. 1) Poziţie a corpului; fel de a ţine corpul; poză. 2) Mod de a se purta; manieră; conduită; comportament. 3) Modalitate de a se îmbrăca. 4) Ansamblu de haine ce constituie un mod specific de a se îmbrăca. ţinută de sărbătoare. /Din ţinut
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŢINÚTĂ s.f. 1. Atitudine, poziţie a corpului. 2. Fel de a se purta; comportare, comportament. 3. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; (p. ext.) îmbrăcăminte, costum. ♦ Ţinută de campanie = echipamentul complet al unui ostaş în campanie. 4. (muz.) Facultatea de a prelungi un sunet. 5. (lingv.) Act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziţie. [< ţine, după it. tenuta, fr. tenue].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ŢINÚTĂ s. f. 1. atitudine, poziţie a corpului. 2. fel de a se purta; comportare, comportament. 3. mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; îmbrăcăminte, costum. o ţinută de ceremonie = îmbrăcăminte, uniformă pentru anumite solemnităţi. 4. (muz.) facultatea de a prelungi un sunet. 5. (lingv.) act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziţie. 6. (mar.) calitate a unei nave, a unei ancore de a se fixa bine de fundul apei. (după fr. tenue)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • ţinútã — s. f., pl. ţinúte …   Romanian orthography

  • exterior — EXTERIÓR1, exterioare, s.n. Partea din afară a unui lucru. ♦ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, ţinută etc. [pr.: ri or] – fr. extérieur (lat. lit. exterior). Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  EXTERIÓR2 …   Dicționar Român

  • atitudine — ATITÚDINE, atitudini, s.f. 1. Ţinută sau poziţie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepţie); comportare. ♢ expr. A lua atitudine = a şi manifesta poziţia, a şi afirma (cu hotărâre) punctul de vedere …   Dicționar Român

  • corect — CORÉCT, Ă, corecţi, te, adj. 1. Care respectă regulile, normele dintr un domeniu dat; aşa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o ţinută, o purtare, o atitudine ireproşabilă; cinstit, leal. – Din fr. correct, lat. correctus. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • corectitudine — CORECTITÚDINE s.f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greşeli. 2. Ţinută sau purtare corectă; cinste. 3. (log.) Însuşire a gândirii care respectă legile logice. – Corect + suf. itudine (după promptitudine etc.). Trimis de RACAI, 20.06.2005.… …   Dicționar Român

  • poză — PÓZĂ, poze, s.f. 1. Atitudine pe care cineva şi o impune; ţinută, poziţie. ♢ expr. A( şi) lua o poză = a adopta o atitudine afectată pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (pop. şi fam.) Fotografie. ♦ Ilustraţie,… …   Dicționar Român

  • aranja — ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ refl. şi tranz. A( şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într un anumit fel. 2. tranz. (fam.) A face …   Dicționar Român

  • beatnic — BEATNIC, beatnici, s.m. Intelectual (american) care practică o filozofie contestatară şi are o ţinută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită. v. hippy. [pr.: bít ] – Din engl. beatnic. Trimis de paula,… …   Dicționar Român

  • cogestiune — COGESTIÚNE, cogestiuni, s.f. Gestiune ţinută în comun de mai multe persoane. [pr.: ti u ] – Co + gestiune (după fr. cogestion). Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  cogestiúne s. f. (sil. sti u ), pl. cogestiúni Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • contrapartidă — CONTRAPARTÍDĂ, contrapartide, s.f. Dublură a unui cont, a unui registru, ţinută pentru verificare. – cf. fr. c o n t r e p a r t i e. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  contrapartídă s. f. → partidă Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”