însuşire

însuşire
ÎNSUŞÍRE, însuşiri, s.f. 1. Acţiunea de a-şi însuşi şi rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinaţie. – v. însuşi.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNSUŞÍRE s. 1. v. apropriere. 2. deprindere, învăţare. (însuşire unei meserii.) 3. v. asimilare. 4. atribut, calitate, caracter, caracteristică, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură, (reg.) însuşietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O însuşire esenţială a acestui fenomen este ...) 5. v. calitate. 6. v. valoare. 7. ca-litate, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o însuşire de preţ.) 8. v. dar. 9. facultate, proprietate. (Magnetul are însuşire de a atrage fierul.) 10. dar, putere. (Are unele însuşire miraculoase.) 11. v. facultate.
Trimis de siveco, 16.10.2007. Sursa: Sinonime

însuşíre s. f., g.-d. art. însuşírii; pl. însuşíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNSUŞÍR//E însuşirei f. 1) v. A ÎNSUŞI. 2) Trăsătură distinctivă; semn diferenţial; caracteristică; proprietate. /v. a însuşi
Trimis de siveco, 09.12.2005. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • însuşíre — s. f.,g. d.art. însuşírii; pl. însuşíri …   Romanian orthography

  • calitate — CALITÁTE, calităţi, s.f. 1. Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu se de celelalte lucruri. 2. Însuşire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă …   Dicționar Român

  • omogenitate — OMOGENITÁTE s.f. Însuşirea de a fi omogen. ♦ Însuşire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico chimic de a avea aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleaşi dimensiuni în cei doi… …   Dicționar Român

  • proprietate — PROPRIETÁTE, proprietăţi, s.f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ♢ Proprietate literară (sau artistică) = drept de care se bucură un autor de …   Dicționar Român

  • facultate — FACULTÁTE, facultăţi, s.f. 1. Capacitate, posibilitate, însuşire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însuşire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acţiona, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate… …   Dicționar Român

  • atribut — ATRIBÚT, atribute, s.n. 1. Însuşire (esenţială) a unui obiect. ♦ (concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziţiei, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • predicat — PREDICÁT, predicate, s.n. 1. (gram.) Parte principală a propoziţiei, care arată o acţiune, o stare sau o însuşire a subiectului. ♢ Predicat verbal = predicat exprimat printr un verb la un mod personal (sau printr o interjecţie). Predicat nominal …   Dicționar Român

  • predicaţie — PREDICÁŢIE, predicaţii, s.f. Faptul de a enunţa ceva despre un anumit lucru; enunţ care reflectă raportul dintre un obiect şi o însuşire a sa. [var.: predicaţiúne s.f.] – Din lat. praedicatio, onis, fr. prédication. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • selectivitate — SELECTIVITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi selectiv. ♦ Capacitatea de selecţie a unui sistem tehnic sau fizico chimic. Selectivitatea unui aparat de radio. 2. Însuşire a plantelor şi a animalelor de a face selecţie naturală în procesul de fecundare… …   Dicționar Român

  • accident — ACCIDÉNT (1 4, 6) accidente, s.n. (5) accidenţi, s.m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (fil …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”