însoţi

însoţi
ÎNSOŢÍ, însoţesc, vb. IV. 1. tranz. A merge împreună, a întovărăşi, a petrece pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.; a acompania. ♦ (Rar) A acompania pe cineva la un instrument. ♦ refl. recipr. (pop.) A se întovărăşi, a se asocia cu cineva. 2. tranz. A adăuga ceva (spre completare sau lămurire). Însoţesc vorbele cu gesturi energice. 3. refl. recipr. (pop.) A se căsători. ♦ A se împerechea. – În + soţ.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNSOŢÍ vb. 1. a acompania, a conduce, a duce, a întovărăşi, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a însoţi până la poartă.) 2. a întovărăşi, a urma. (Te însoţi oriunde vei pleca.) 3. v. escorta. 4. v. asocia.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNSOŢÍ vb. v. căsători, goni, împerechea, împreuna, încrucişa, lega, uni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

însoţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. însoţésc, imperf. 3 sg. însoţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. însoţeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNSOŢ//Í însoţiésc tranz. 1) (persoane) A urma în calitate de tovarăş; a întovărăşi; a acompania; a conduce. 2) A duce sub escortă; a escorta. 3) rar (interpreţi sau melodii interpretate de cineva) A susţine cântând aceeaşi melodie la un instrument sau grup de instrumente. 4) A adăuga pentru a face complet; a completa. însoţi vorbele cu gesturi. 5) A face să se însoţească. /în + soţ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNSOŢ//Í mă însoţiésc intranz. pop. 1) (despre persoane de sex opus) A se uni prin căsătorie; a se căsători. 2) pop. (despre animale de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna; a se împerechea. /în + soţ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • escorta — ESCORTÁ, escortez, vb. I. tranz. 1. A însoţi un deţinut pentru a l împiedica să fugă. 2. A însoţi o persoană care deţine un post înalt pentru a o păzi sau pentru a i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoţi (în timp de război) vapoare,… …   Dicționar Român

  • conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… …   Dicționar Român

  • petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… …   Dicționar Român

  • acompania — ACOMPANIÁ vb. 1. (muz.) a secunda. (Îl acompania la pian.) 2. v. însoţi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  acompaniá vb. (sil. ni a), ind. prez. 1 sg. acompaniéz, 3 sg …   Dicționar Român

  • întovărăşi — ÎNTOVĂRĂŞÍ, întovărăşesc, vb. IV. 1. tranz. A însoţi, a acompania pe cineva pe un drum, într o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. refl. recipr. A se împrieteni. 3. refl. recipr …   Dicționar Român

  • flanca — FLANCÁ, flanchez, vb. I. tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unităţi militare; a ataca dintr o parte. ♦ fig. A însoţi pe cineva (pentru a l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte şi de alta. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • secunda — SECUNDÁ, secundéz, vb. I. tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoţi, a fi alături de cineva în acţiunile sale. 2. (muz.) A acompania. [var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare. Trimis de LauraGellner, 06.12.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • urma — URMÁ, urmez, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A merge în urma cuiva; p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoţi. ♦ tranz. A fi alături de cineva (într o acţiune). 2. tranz. A merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦ tranz. şi intranz …   Dicționar Român

  • duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… …   Dicționar Român

  • intra — INTRA1 Element de compunere însemnând în , între , care serveşte la formarea unor adjective şi substantive. – Din fr. intra , lat. intra. Trimis de valeriu, 01.03.2007. Sursa: DEX 98  INTRÁ2, íntru, vb. I. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A trece… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”