intra

INTRA¹- Element de compunere însemnând "în", "între", care serveşte la formarea unor adjective şi substantive. – Din fr. intra-, lat. intra.

Trimis de valeriu, 01.03.2007. Sursa: DEX '98



INTRÁ², íntru, vb. I. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga. ♢ expr. A intra în spital = a se interna. (Parcă) a intrat în pământ = a dispărut fără urmă. A intra în pământ (de ruşine) = a-i fi foarte ruşine. 2. fig. A pătrunde, a se vârî, a ajunge la... A intra în amănunte. ♢ expr. A-i intra cuiva în voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam). A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a câştiga bunăvoinţa cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se băga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ♢ expr. A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.). A intra în horă = a începe să ia parte la o acţiune. A intra în vorbă cu cineva = a) a începe o discuţie cu cineva; b) (pop.) a lega relaţii de prietenie, de dragoste cu o persoană de sex opus. A intra de serviciu = a începe garda la o unitate militară, la un spital etc. A intra în război (sau în luptă, în acţiune etc.) = a începe războiul (sau lupta etc.). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul să ajungă, să apuce) o vârstă, o epocă etc. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. "în" sau "la") A îmbrăţişa o îndeletnicire; a se angaja într-o slujbă. 5. A adera, a se înscrie, a fi admis într-o organizaţie, într-o asociaţie etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A pătrunde, a se înfige, a se băga; a străbate. Acul intră în pânză. Lumina intră pe fereastră. 2. fig. A-şi face loc, a se strecura; a ajunge în... ♢ loc. vb. A intra boala în cineva (sau în oasele cuiva) = a se îmbolnăvi. A intra frica (sau groaza, spaima) în cineva (sau în oasele, în inima cuiva) = a se înfricoşa, a se îngrozi. ♢ expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) în sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = a ajunge în puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) în sânge = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra în sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilităţile sau cu insistenţele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a încăpea. Cartea intră în servietă. ♦ (mat.) A se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui într-o anumită proporţie spre a realiza un anumit produs. La acest palton intră stofă multă. ♦ A face parte integrantă (din ceva). 5. (În expr.) A intra la spălat = (despre ţesături sau obiecte textile) a-şi micşora dimensiunile prin spălare. A intra la apă = a) (despre ţesături sau obiecte textile) a-şi micşora dimensiunile la muierea în apă; b) (despre oameni) a ajunge într-o situaţie neplăcută, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; în expr.) A intra în vigoare = a căpăta putere, a deveni aplicabil. 7. A începe executarea unei părţi dintr-o bucată muzicală. [var.: (pop.) întrá vb. I] – lat. intrare.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



A intra ≠ a ieşi

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



INTRA 1. inter-, între-. 2. în-.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



INTRÁ vb. 1. a merge, a păşi, a pătrunde. (Au intra în casă.) 2. a veni. (intra te rog în casă!) 3. v. băga. 4. v. încăpea. 5. v. ajunge. 6. v. înfige. 7. v. pătrunde. 8. v. angaja. 9. v. înrola. 10. v. adera. 11. a pătrunde, a trece. (Acest cuvânt a intra în limba literară.) 12. a se strâmta, a se strânge. (Pânza a intra la apă.) 13. v. cuprinde. 14. v. consuma.

Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Sinonime



INTRÁ vb. v. asocia, grupa, însoţi, întovărăşi, uni.

Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Sinonime



intrá vb., ind. prez. 1 sg. íntru, 2 sg. íntri, 3 sg. şi pl. íntră

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A INTRÁ íntru intranz. I. 1) (în opoziţie cu a ieşi) A pătrunde din exterior în interior; a trece dintr-un spaţiu sau mediu în altul. intra în magazin. intra în livadă. intra în nori. 2) A se angaja (într-o activitate), îndeplinind anumite cerinţe; a începe să facă parte (dintr-o instituţie, ansamblu, partid etc.). intra în societatea de renaştere a culturii naţionale. intra la universitate. 3) A trece într-o altă perioadă de timp. intra în anul 2001. intra în al treizecilea an de viaţă. 4) A putea fi cuprins în anumite limite; a încăpea. În sacoşă intră 10 kg de cartofi. 5) A fi parte componentă; a se include. În sumă intră toate cheltuielile. 6) (despre materiale) A se cere pentru realizarea unui obiect; a fi necesar; a trebui. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de iniţiere a unei acţiuni) intra în luptă. intra în vorbă. ♢ intra în vigoare a căpăta caracter oficial, începând a se aplica în practică. 2) (sugerează ideea de trecere într-o altă stare) intra în nevoi. ♢ intra la spălat a-şi micşora dimensiunile la spălat. 3) (sugerează ideea de infiltrare în cineva sau ceva) intra groaza în cineva. intra umezeala în pereţi. ♢ A (nu)-i intra în voie cuiva a (nu)-i satisface cuiva dorinţele. intra în sânge a deveni o necesitate. [Sil. in-tra] /<lat. intrare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INTRA- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "în interiorul", "înăuntru". [< fr., it. intra-, lat. intra].

Trimis de LauraGellner, 08.08.2006. Sursa: DN



INTRA-/INTRO- pref. "înăuntru", "spre interior", "între". (< fr. intra-, intro, cf. lat. intra)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



intrá (-ru, -át), vb. – 1. A trece dinafară înăuntru, a pătrunde. – 2. A încăpea. – 3. A adera, a se înscrie, a ajunge să facă parte dintr-o grupare. – 4. A se angaja într-o slujbă. – 5. (înv.) A se asocia, a se însoţi. – 6. A Începe, a se iniţia o anumită perioadă de timp. – 7. A se apuca (să danseze, să joace etc.). – 8. La cărţile de joc, a-i veni cuiva cărţi bune. – 9. A pătrunde, a străbate. – 10. A-şi micşora un material dimensiunile la muierea în apă. – Mr., istr. întru, megl. antru. lat. intrāre (Puşcariu 893; Candrea-Dens., 867; REW 4501; DAR), cf. it. intrare, fr. entrer, prov., sp., port. entrar. – Der. intrare, s.f. (acţiunea de a intra şi rezultatul ei); intrător, adj. (înv., care intră); întrătură, s.f. (înv., intrare; nod în lemn).

Trimis de blaurb, 05.01.2008. Sursa: DER