- escorta
- ESCORTÁ, escortez, vb. I. tranz. 1. A însoţi un deţinut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoţi o persoană care deţine un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoţi (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerţ (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98ESCORTÁ vb. a însoţi. (A escorta un deţinut.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeescortá vb., ind. prez. 1 sg. escortéz, 3 sg. şi pl. escorteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ESCORT//Á escortaéz tranz. 1) (persoane oficiale) A duce sub escortă; a acompania pentru a face onoare sau pentru a asigura securitatea în timpul deplasării; a însoţi. 2) (deţinuţi) A ţine sub escortă; a avea în pază pentru a împiedica să fugă. escorta un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A proteja de atacul inamicului. /<fr. escorterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXESCORTÁ vb. I. tr. A însoţi (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoţi un deţinut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoţi nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].Trimis de LauraGellner, 10.06.2006. Sursa: DNESCORTÁ vb. tr. 1. a însoţi, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoţi, a întovărăşi. (< fr. escorter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.