îndestulare — ÎNDESTULÁRE, îndestulări, s.f. Acţiunea de a (se) îndestula şi rezultatul ei; belşug, abundenţă. – v. îndestula. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Îndestulare ≠ lipsă, sărăcie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
îndestulător — ÎNDESTULĂTÓR, OÁRE, îndestulători, oare, adj. Care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface. ♦ (Adverbial) Îndeajuns. – Îndestula + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDESTULĂTÓR adj. 1. v. suficient. 2.… … Dicționar Român
chivernisi — CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. A administra, a conduce. 2. tranz. şi refl. A face economii; a agonisi. 3. refl. şi tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situaţie materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4.… … Dicționar Român
satisface — SATISFÁCE, satisfác, vb. III. tranz. 1. A mulţumi pe cineva îndeplinindu i o dorinţă, o necesitate, o exigenţă. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigenţe, dorinţe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
sătura — SĂTURÁ, sátur, vb. I. refl. şi tranz. 1. A( şi) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură. ♢ loc. adv. Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei. 2. fig. A fi sau a… … Dicționar Român
îndestul — ÎNDESTÚL, Ă, îndestuli, le, adj. (înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDESTÚL adv. v. destul, îndeajuns, suficient. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
alegădui — ALEGĂDUÍ, alegăduiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A îndestula, a mulţumi pe cineva. – magh. elégedni. Trimis de cornel, 05.02.2004. Sursa: DLRM … Dicționar Român
destul — DESTÚL, Ă, destui, le, adj., adv. 1. adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ♢ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. adj … Dicționar Român
mult — MULT, Ă, mulţi, te, adj., adv. 1. adj. Care se află în mare număr, în cantitate mare sau în sorturi diferite; de intensitate deosebită, de proporţii mari, de durată lungă. ♢ loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe rânduri = în mod repetat … Dicționar Român
mulţumi — MULŢUMÍ, mulţumesc, vb. IV. 1. intranz. (La prez. ind. pers. 1 sg. şi pl. este folosit adesea ca formulă stereotipă, cu valoare de interj.) A exprima (cuiva) recunoştinţă sau satisfacţia pentru o manifestare de politeţe, un dar, un bine etc. care … Dicționar Român
