îndestul

îndestul: ÎNDESTÚL, -Ă, îndestuli, -le, adj. (înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNDESTÚL adv. v. destul, îndeajuns, suficient.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îndestúl adj. m., pl. îndestúli; f. sg. îndestúlă, pl. îndestúle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNDESTÚL îndestulă (îndestuli, îndestule) şi adverbial v. DESTUL. /în + destul

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

îndestula — ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de ale mâncării). ♦ refl. A avea după dorinţă, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDESTULÁ vb. a (se) … Dicționar Român
destul — DESTÚL, Ă, destui, le, adj., adv. 1. adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ♢ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. adj … Dicționar Român
îndestulare — ÎNDESTULÁRE, îndestulări, s.f. Acţiunea de a (se) îndestula şi rezultatul ei; belşug, abundenţă. – v. îndestula. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Îndestulare ≠ lipsă, sărăcie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias