destul

destul
DESTÚL, -Ă, destui, -le, adj., adv. 1. adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ♢ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. adj., adv. (Care este) mai mult decât trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Ajunge! încetează!. 4. adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. "de") a) (Exprimă ideea de diminuare a calităţii pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoţeşte) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au înţeles destul de bine. b) (Exprimă ideea de sporire a calităţii negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoţeşte). Destul de puţin. Destul de rău. – De4 + sătul.
Trimis de IoanSoleriu, 14.07.2004. Sursa: DEX '98

Destul ≠ insuficient
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESTÚL adj., adv., interj. 1. adj. v. suficient. 2. adv. îndeajuns, suficient, (reg.) buget, (înv.) îndestul. (Ai vorbit destul.) 3. interj. v. ajunge.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

destúl adj. m., pl. destúi; f. sg. destúlă, pl. destúle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DESTÚL1 adv. 1) Într-o măsură satisfăcătoare; atât cât trebuie; de ajuns. 2) (cu valoare de interjecţie) Ajunge! Stop! 3) Cu prisosinţă; peste măsură. A bate destul la cap. A muncit destul o viaţă întreagă. /de + sătul
Trimis de siveco, 18.02.2007. Sursa: NODEX

DESTÚL2 destulă (destuli, destule) 1) Care satisface cerinţele; în cantitate îndestulătoare; suficient. 2) Care este în număr sau în cantitate mare; mult. 3) Care este mai mult decât trebuie. 4) şi adverbial De ajuns ...; suficient de... /de + sătul
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

destúl adv. – 1. Suficient, de ajuns, în cantitate îndestulătoare. – 2. (interj.) Ajunge!, gata!, încetează! – 3. (adj.) Care este atît cît trebuie. De la sătul, cu prep. de (Puşcariu 1531; Tiktin; Candrea), cf. de ajuns. – Der. îndestula (var. destula, (în)destuli), vb. (a da suficient; a satisface, a mulţumi, a sătura); îndestulător, adj. (suficient, abundent); neîndestulat, adj. (nemulţumit); neîndestulător, adj. (insuficient). Din rom. provine bg. destur.
Trimis de blaurb, 29.07.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • suficient — SUFICIÉNT, Ă, suficienţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între insuficient şi bine , cu care se notează uneori probele la… …   Dicționar Român

  • basta — BÁSTA adv. (fam.) Ajunge! destul! gata! (Şi) cu asta, basta! Din it. basta. Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX 98  BÁSTA interj. v. ajunge! Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  básta adv …   Dicționar Român

  • îndestul — ÎNDESTÚL, Ă, îndestuli, le, adj. (înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNDESTÚL adv. v. destul, îndeajuns, suficient. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • apreciabil — APRECIÁBIL, Ă, apreciabili, e, adj. (Destul de) mare, (destul de) mult, (destul de) tare. [pr.: ci a ] – Din fr. appréciable. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98  APRECIÁBIL adj. 1. bun, considerabil, important, însemnat, mare. (O… …   Dicționar Român

  • ho — interj. 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! opreşte te! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element)… …   Dicționar Român

  • mult — MULT, Ă, mulţi, te, adj., adv. 1. adj. Care se află în mare număr, în cantitate mare sau în sorturi diferite; de intensitate deosebită, de proporţii mari, de durată lungă. ♢ loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe rânduri = în mod repetat …   Dicționar Român

  • strâmt — STRÂMT, Ă, strâmţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; îngust. 2. Care nu este (suficient de) încăpător, în care nu încape mult. 3. fig. Lipsit de măreţie sau de amploare; mărginit, redus, meschin; lipsit de… …   Dicționar Român

  • îndeajuns — ÎNDEAJÚNS adv. De ajuns, destul, suficient. [pr.: şi: de a ] – În + de4 + ajuns. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNDEAJÚNS adv. v. destul. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  îndeajúns adv. (sil. dea în tempo rapid/ de… …   Dicționar Român

  • ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… …   Dicționar Român

  • assai — assái adv. (sil. sai) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ASSÁI adv. (muz. ; ca indicaţie de execuţie) Destul de, suficient. ♢ Allegro assai = mai repede decât allegro; adagio assai = mai rar decât adagio. [< it. assai] …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”