strâmt

strâmt
STRÂMT, -Ă, strâmţi, -te, adj., s.n. I. adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; îngust. 2. Care nu este (suficient de) încăpător, în care nu încape mult. 3. fig. Lipsit de măreţie sau de amploare; mărginit, redus, meschin; lipsit de înţelegere, de toleranţă, de generozitate; lipsit de orizont. II. s.n. (pop.; în expr.) A fi la largul tău şi la strâmtul altuia, se spune în ironie când cineva îşi ia libertăţi excesive, stingherind pe altul. [var.: strimt, -ă adj.] – lat. *strinctus (= strictus).
Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX '98

STRÂMT adj. 1. v. îngust. 2. îngust, mic, (înv.) strâmtorat. (O intrare strâmt; un spaţiu strâmt.) 3. mic, necuprinzător, neîncăpător, nespaţios. (Cameră strâmt.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRÂMT adj. v. meschin.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

strâmt adj. m., pl. strâmţi; f. sg. strâmtă, pl. strâmte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

strâmt s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRÂM//T strâmttă (strâmtţi, strâmtte) 1) Care are o lăţime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) lat; îngust. Punte strâmttă. 2) Care are o lărgime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) larg. Haină strâmttă. Cameră strâmttă. ♢ A fi strâmt la minte a avea un intelect redus. /<lat. strinctus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

strîmt (-tă), adj. – Îngust, strîns, bine legat. – var. strîmpt, strimt. Mr., megl., istr. strimt. lat. *strĭnctus, în loc de strĭctus ‹ strĭngĕre, cu infixul nazal propagat pornind de la tema prezentului (Cihac, I, 267; Puşcariu 1659; Philippide, II, 655; REW 8305), cf. v. it. strinto, ven. strento, logud. istrintu, fr. étreint, alb. streite (Meyer, alb. St., IV, 109). Pentru forma cu i, cf. Byck-Graur 21. cf. strînge. Der. strîmta, vb. (a strînge, a îngusta); strîmtaş, s.m. (laţ, ochi la hamuri prin care trec şleaurile); strîmtoare, s.f. (îngustime, strîmtime, necaz; loc îngust, defileu, trecătoare, braţ de mare); strîmtură, s.f. (înv., defileu, trecătoare; înv., îngrădire); strimteală, s.f. (strîmtoare); strîmtora (var. strîmtori), vb. (a constrînge, a forţa, a limita, a restrînge; a lăsa fără bani, a stoarce, a secătui); strîmtoreală, s.f. (jenă financiară, necaz).
Trimis de blaurb, 31.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • Tot — Stramt (om skibstov) …   Danske encyklopædi

  • stramtsiddende — stramt|sid|den|de ubøj. adj …   Dansk ordbog

  • strâmta — STRÂMTÁ, strâmtéz, vb. I. tranz. şi refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puţin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRÂMTÁ vb. 1. a… …   Dicționar Român

  • strâmtoare — STRÂMTOÁRE, strâmtori, s.f. 1. Loc strâmt, îngust, între munţi sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ p. gener. Loc îngust. 2. Fâşie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane şi se află între două porţiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de …   Dicționar Român

  • îngust — ÎNGÚST, Ă, înguşti, ste, adj. 1. Care are lăţime mică (în raport cu lungimea). 2. Subţire, delicat. 3. Strâmt, neîncăpător, mic, limitat. Spaţiu îngust. ♦ fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea la minte ; despre viaţa sau manifestările… …   Dicționar Român

  • strâmtime — STRÂMTÍME, strâmtimi, s.f. (Rar) Faptul de a fi strâmt; loc strâmt. – Strâmt + suf. ime. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Strâmtime ≠ lărgime Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  STRÂMTÍME s. v. îngustime, micime.… …   Dicționar Român

  • aribal — ARIBÁL s.n. (Ant.) Vas mic vechi grecesc, cu gât foarte strâmt şi cu buză răsfrântă, lată, folosit mai ales la păstrarea parfumurilor. [cf. gr. aryballos – pungă]. Trimis de LauraGellner, 09.11.2004. Sursa: DN  ARIBÁL s. n. (ant.) vas grecesc… …   Dicționar Român

  • butelcă — BUTÉLCĂ, butelci, s.f. (reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars şi folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BUTÉLCĂ s. v. sticlă. Trimis de …   Dicționar Român

  • damigeană — DAMIGEÁNĂ, damigene, s.f. Vas mare de sticlă cu gâtul scurt, îmbrăcat, de obicei, într o împletitură de nuiele, de răchită, de papură, de material plastic etc. şi folosit la transportul sau la păstrarea unor lichide. – Din it. damigiana. Trimis… …   Dicționar Român

  • fâsâi — FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot şuierător şi surd la ieşirea cu presiune printr un orificiu strâmt. 2. (Despre unele fiinţe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete şuierătoare. Gâscanul fâsâie.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”