- strâmtime
- STRÂMTÍME, strâmtimi, s.f. (Rar) Faptul de a fi strâmt; loc strâmt. – Strâmt + suf. -ime.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Strâmtime ≠ lărgimeTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSTRÂMTÍME s. v. îngustime, micime.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrâmtíme s. f., g.-d. art. strâmtímii; pl. strâmtímiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.