micime

micime
MICÍME, micimi, s.f. Faptul de a fi mic; fig. josnicie, meschinărie; micşorime. – Mic + suf. -ime.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

MICÍME s. 1. (rar) micie, micşorime. (micime unui obiect.) 2. v. scurtime. 3. (rar) strâmtime. (micime unui gang.) 4. scurtime, (înv.) scurtare. (micime vieţii umane.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MICÍME s. v. meschinărie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

micíme s. f., g.-d. art. micímii; (fapte) pl. micími
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MICÍM//E micimei f. 1) Faptul de a fi mic (ca dimensiuni, cantitate, valoare). 2) fig. Lipsă de generozitate, de nobleţe sufletească; meschinărie. /mic + suf. micimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • meschinărie — MESCHINĂRÍE, meschinării, s.f. 1. Lipsă de generozitate, de nobleţe sufletească, micime (sufletească, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, faptă de om meschin. ♦ Zgârcenie, avariţie. 2. Lipsă de importanţă, de semnificaţie; întâmplare …   Dicționar Român

  • micşorime — MICŞORÍME, s.f. (înv.) Micime. – Micşor + suf. ime. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MICŞORÍME s. v. micime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  micşoríme s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • exiguitate — EXIGUITÁTE, exiguităţi, s.f. (Rar) Exigenţă. [pr.: gu i ] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, atis. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  exiguitáte s. f. (sil. gu i ), g. d. art. exiguităţii; pl. exiguităţi …   Dicționar Român

  • mic — MIC, Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obişnuite; de proporţii reduse. ♢ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subţire şi mai scurt dintre degete, aşezat lângă inelar. ♢ loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare.… …   Dicționar Român

  • scurtime — SCURTÍME, scurtimi, s.f. Însuşirea de a fi scurt. – Scurt + suf. ime. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCURTÍME s. 1. micime. (scurtime textului.) 2. v. concizie. 3. micime, (înv.) scurtare. (scurtime vieţii umane.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • meschin — MESCHÍN, Ă, meschini, e, adj. 1. Preocupat de interese mărunte. ♦ Lipsit de generozitate, de nobleţe sufletească, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arată sau trădează lipsă de generozitate, de nobleţe sufletească, micime sufletească.… …   Dicționar Român

  • miau — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ♢ expr. (Substantivat; fam.) A i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  MIAU… …   Dicționar Român

  • micie — MICÍE s. v. micime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • modicitate — MODICITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea de a fi modic. – Din fr. modicité, lat. modicitas, atis. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  modicitáte s. f., g. d. art. modicităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • mărunt — MĂRUNT, Ă, mărunţi, te, adj. 1. De dimensiuni, de proporţii reduse; (foarte mic). ♦ Cu elemente componente foarte mici; fin. ♦ (Adesea adverbial) Tăiat, sfărâmat, rupt în bucăţi de dimensiuni reduse. ♦ (Despre scris) Cu litere foarte mici. ♦… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”