mic

MIC, -Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obişnuite; de proporţii reduse. ♢ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subţire şi mai scurt dintre degete, aşezat lângă inelar. ♢ loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare. ♢ expr. A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia. ♦ Care ocupă o suprafaţă redusă. ♦ Cu capacitate redusă, puţin încăpător; strâmt. ♦ Scurt; mărunt, scund. ♦ (Substantivat, m.) Fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de fórma unor cârnăciori. condimentaţi şi fripţi direct pe grătar; mititel. ♦ (Despre ape, gropi, prăpăstii etc.) Puţin adânc sau (relativ) îngust. ♦ Subţire. ♦ Îngust. Pălărie cu boruri mici. 2. Puţin numeros: redus, limitat. 3. (Despre sunet, glas etc.) Puţin intens; slab, încet, stins². scăzut. 4. (Despre zi, noapte etc.) Care durează puţin; scurt. 5. De vârstă fragedă; nevârstnic; tânăr. ♢ (Substantivat) Cei mici = copiii. ♢ loc. adv. De mic = din copilărie. ♢ expr. Cu mic, cu mare sau mic şi mare = toată lumea. ♦ (Precedat de "cel" sau, .cel mai") Mezin. 6. Fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant. 7. fig. (Despre oameni) Lipsit de nobleţe sufletească, de caracter; meschin, josnic. ♢ expr. Mic la minte = redus, mărginit. 8. Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie. ♢ Socru mic = tatăl miresei; (la pl.) părinţii miresei. Soacră mică = mama miresei. – Probabil lat. *miccus.

Trimis de LauraGellner, 11.11.2008. Sursa: DEX '98



Mic ≠ colosal, înalt, mare

Trimis de siveco, 24.10.2007. Sursa: Antonime



CÂINELE-MÍC s. v. sfredelul.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



DROPIE MÍCĂ s. v. spurcaci.

Trimis de siveco, 25.11.2008. Sursa: Sinonime



MIC adj. v. meschin.

Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Sinonime



MIC adj., s. 1. adj. v. mărunt. 2. adj. crud, necrescut, nedezvoltat. (Plantă mic.) 3. adj. v. redus. 4. adj. v. scurt. (Un text mic.) 5. adj. v. minuscul. 6. adj. v. îngust. 7. adj. v. nespaţios. 8. adj. prost, redus. 9. adj. îngust. (Pălărie cu boruri mic.) 10. adj. v. subţire. 11. adj. v. scund. 12. adj. jos, mărunt, scund, (reg.) pitulat. (Casă mic.) 13. adj. v. pitic. 14. adj. scurt. (Creion mic.) 15. s. v. mititel. 16. adj. v. neadânc. 17. adj. subţire. (Buze mic.) 18. adj. v. ieftin. 19. adj. limitat, redus. (Un câştig mic.) 20. adj. v. neînsemnat. 21. adj. v. nevârstnic. 22. adj. v. mezin. 23. adj. scurt. (Vara, noaptea-i mic.) 24. adj. v. slab. 25. adj. redus, slab, (fig.) anemic. (O lumină mic.) 26. adj. v. scăzut. 27. adj. v. secundar. 28. adj. v. neimportant. 29. adj. v. inferior. 30. adj. puţin, redus, slab. (mic nădejde să ...) 31. adj. insuficient, puţin, redus, slab. (Are posibilităţi mic de realizare.)

Trimis de siveco, 11.11.2008. Sursa: Sinonime



MICUL ECRÁN s. v. televizor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PAŞTELE-MÍC s. v. mătcălău.

Trimis de siveco, 02.05.2008. Sursa: Sinonime



PLOIER GULERAT MÍC s. v. prundăraş.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SOC MÍC s. v. boz, bozie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



STÂRC ALB MÍC s. v. bâtlan mic.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



VĂRSAT MÍC s. v. pojar, rujeolă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



Câinele-Mic (astron.) s. pr. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



mic adj. m., f. mícă; pl. m. şi f. mici

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



mic s. m., pl. mici

Trimis de siveco, 30.05.2005. Sursa: Dicţionar ortografic



ploiér mic s. m. + adj. (sil. -ier)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MIC mícă (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decât cele considerate normale; care este de mărime sub norma obişnuită. Masă mică. ♢ Degetul mic deget aflat la extremitatea mâinii sau a piciorului. În mic pe scurt; în sumar; în proporţii reduse. 2) A cărui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumină mică. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care durează mai puţin ca de obicei; de scurtă durată. 5) Care este de importanţă redusă; neînsemnat. Un mic funcţionar. ♢ Socru mic tatăl miresei. Soacră mică mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de vârsta copilăriei. 7) şi substantival Care s-a născut ultimul în familie; mezin. ♢ Cu mic cu mare (sau mic şi mare) cu toţii împreună. /<lat. miccus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mic (mícă), adj. – 1. (înv.) Puţin, redus: Bogdan Vodă domni mică vreme (Dosoftei). – 2. De mărime redusă. – 3. De ani puţini. – 4. (arg.) Monedă de 20 de lei. – 5. (fam., Bucureşti) Specialitate de carne la grătar. – Mr. ńic, mic, megl., istr. mic. Probabil origine expresivă, dar anterior rom. Trebuie să se pornească de la un lat. *miccus, cf. pic şi lat. mica, gr. doric μιϰός, it. miccino, sicil. nicu, calabr. miccu. Pentru a explica lat. *miccus, se pleacă de obicei, fie de la gr. μιϰ(ρ)ός (Cipariu, Elemente, 128; Densusianu, Hlr., 201; Koerting 6147; Puşcariu 1067; Candrea-Dens., 1092; REW 5559; Pascu, I, 133; Rohlfs, EWUG, 1382; Rosetti, II, 68), fie de la lat. mῑca (Diez, I, 126; Koerting 5279; Gougenheim, rom., LXIX, 97-101). Mai sigur pare să fie că toate aceste cuvinte duc către aceeaşi sursă expresivă. cf. mică, niţel. Der. micşor, adj.; micşora, vb. (a reduce, a face mai mic); micşorime, s.f. (micime); micuşor, adj. (mititel); micuţel (var. mitutel), adj. (Banat, Trans., mic); mititel, adj. (mic; s.m., specialitate de carne la grătar), formă asimilată din var. anterioară (după Dacor, I, 326, de la un dim. *micicel; după Candrea, de la *michitel); mititică, s.f. (fetiţă, copiliţă; arg., închisoare); miciculat, adj. (Banat, micşorat, redus), cu finala expresivă; micime, s.f. (meschinărie, fleac); Michiduţă, s.m. (nume popular pentru diavol). – De la micuţ provine ngr. μιϰούτσο (Danguitsis 154).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER