îngust

îngust
ÎNGÚST, -Ă, înguşti, -ste, adj. 1. Care are lăţime mică (în raport cu lungimea). 2. Subţire, delicat. 3. Strâmt, neîncăpător, mic, limitat. Spaţiu îngust. ♦ fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea "la minte"; despre viaţa sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont; mărginit, mediocru. – lat. angustus.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

Îngust ≠ larg, lat, vast
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNGÚST adj. 1. mic, strâmt, (înv.) strâmtorat. (O intrare îngust; un spaţiu îngust.) 2. mic. (Pălărie cu boruri îngust.) 3. strâmt, strâns, (franţuzism) colant. (Pantaloni îngust.) 4. v. subţire. *5. (fig.) v. mărginít.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNGÚST adj. v. meschin.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îngúst adj. m., pl. îngúşti; f. sg. îngústă, pl. îngúste
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNGÚ//ST înguststă (îngustşti, îngustste) 1) (în opoziţie cu lat) Care are lăţime mică; care nu este lat; strâmt. Stradă înguststă. Talie înguststă. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de orizont; mărginit; limitat. Vederi îngustste. Interese îngustste. ♢ îngust la minte prost. /<lat. angustus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

îngúst (îngústă), adj. – Care are lăţime mică, strîmt. – Mr. ngustu, istr. ăngust. lat. angŭstus (Puşcariu 860; Candrea-Dens., 863; REW 471; DAR), cf. alb. nguštë, sp. angosto. – Der. îngusta, vb. (a strînge; a diminua), cf. mr. ngustu, alb. nguston, sp. (ens)angostar (după Puşcariu 861; Candrea-Dens., 864 şi REW 467, direct din lat. angŭstāre); îngustime, s.f. (strîmtoare; zgîrcenie, calicie).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • capilar — CAPILÁR, Ă, capilari, e, adj. 1. Subţire, fin, îngust. ♢ Vase capilare (şi substantivat, n. pl.) = cele mai mici vase de sânge, care servesc la hrănirea ţesuturilor şi stabilesc legătura între vene şi artere. 2. Care aparţine capilarităţii,… …   Dicționar Român

  • strâmt — STRÂMT, Ă, strâmţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; îngust. 2. Care nu este (suficient de) încăpător, în care nu încape mult. 3. fig. Lipsit de măreţie sau de amploare; mărginit, redus, meschin; lipsit de… …   Dicționar Român

  • lasetă — LASÉTĂ, lasete, s.f. Cordon îngust, drept sau rotund, utilizat la confecţionarea unor dantele. ♦ Obiect de decoraţie interioară lucrat cu acest cordon. – Din fr. lacet. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  lasétă s. f., pl. laséte… …   Dicționar Român

  • meat — MEÁT, meaturi, s.n. 1. (anat.) Canal îngust şi subţire sau orificiul acestuia, aflate în diferite organe. 2. Spaţiu, interstiţiu între celulele unui ţesut vegetal. [pr.: me at] – Din fr. méat, lat. meatus. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • mic — MIC, Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obişnuite; de proporţii reduse. ♢ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subţire şi mai scurt dintre degete, aşezat lângă inelar. ♢ loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare.… …   Dicționar Român

  • pasarelă — PASARÉLĂ, pasarele, s.f. 1. Podeţ mobil care leagă de chei puntea unui vapor ancorat; platformă situată la oarecare înălţime de puntea unui vas, unde se află camera hărţilor şi a instrumentelor de navigaţie. 2. Pod îngust aşezat la înălţime peste …   Dicționar Român

  • punte — PÚNTE, punţi, s.f. 1. Pod îngust (format adesea dintr o scândură sau dintr o bârnă) aşezat peste un şanţ, peste o râpă sau peste o apă, care poate fi trecut numai cu piciorul. ♢ expr. Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a …   Dicționar Român

  • îngusta — ÎNGUSTÁ, îngustez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) face (mai) îngust. ♦ fig. A (se) reduce, a (se) limita, a (se) mărgini. – lat. angustare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) îngusta ≠ a (se) lăţi Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • îngustime — ÎNGUSTÍME, îngustimi, s.f. Însuşirea de a fi îngust. ♦ fig. (Cu determinările de spirit , de vederi , de orizont etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepţii etc.). – Îngust + suf. ime. Trimis de valeriu, 25.04.2003.… …   Dicționar Român

  • canelură — CANELÚRĂ, caneluri, s.f. 1. Şanţ îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; şanţ pe suprafaţa pieselor unor maşini, servind la îmbucarea cu alte piese; nut (1). 2. Fiecare dintre adânciturile… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”