Dicționar Român. 2013.
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
boc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BOC interj. poc! (boc! se aude în poartă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
bugăt — adj. v. îndestulător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime BUGĂT adj., adv. v. destul, suficient. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime BUGĂT adv … Dicționar Român
destul — DESTÚL, Ă, destui, le, adj., adv. 1. adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ♢ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. adj … Dicționar Român
popaz — POPÁZ s.m. 1. Plantă mare, tropicală, din familia liliaceelor, cu frunze lungi şi înguste (Sabadilla officinalis). 2. (Colectiv) Seminţele negricioase şi otrăvitoare, în formă de seceră, ale popazului (1), care au diverse întrebuinţări în… … Dicționar Român
puţin — PUŢÍN, Ă, puţini, e, adj., adv. I. adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ♢ expr. Puţin la minte = prostuţ. Puţin la simţire = nesimţitor, insensibil ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din… … Dicționar Român
închirci — ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. refl. (reg.) A se chirci. – În + chirci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCHIRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
îndestul — ÎNDESTÚL, Ă, îndestuli, le, adj. (înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDESTÚL adv. v. destul, îndeajuns, suficient. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
îndestulător — ÎNDESTULĂTÓR, OÁRE, îndestulători, oare, adj. Care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface. ♦ (Adverbial) Îndeajuns. – Îndestula + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDESTULĂTÓR adj. 1. v. suficient. 2.… … Dicționar Român
