- satisface
- SATISFÁCE, satisfác, vb. III. tranz. 1. A mulţumi pe cineva îndeplinindu-i o dorinţă, o necesitate, o exigenţă. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigenţe, dorinţe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A satisface ≠ a nesatisfaceTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSATISFÁCE vb. 1. a împăca, a mulţumi. (Măsura luată i-a satisface pe toţi.) 2. a mulţumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. şi Mold.) a joi. (Recolta obţinută l-a satisface.) 3. v. îndeplini. 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a satisface toate capriciile.) 5. v. efectua.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesatisfáce vb. faceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SATISFÁCE satisfác tranz. 1) (persoane) A mulţumi, provocând satisfacţie. 2) (dorinţe, cereri etc.) A face să se realizeze; a traduce în fapt. 3) (curiozitatea, pofte) A mulţumi din plin. 4) (exigenţe) A respecta cu stricteţe. /<lat. satisfacere, fr. satisfaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSATISFÁCE vb. III. tr. A împlini (o dorinţă, o cerere etc.). ♦ A mulţumi; a da satisfacţie. [P.i. satisfác. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire].Trimis de LauraGellner, 04.04.2007. Sursa: DNSATISFÁCE vb. tr. a împlini, a îndestula (o dorinţă, o cerere etc.). ♢ a mulţumi; a da satisfacţie. (< lat. satisfacere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsatisfáce (satisfác, ăcút), vb. – A mulţumi, a corespunde. fr. satisfaire, adaptat la conjug. lui a face. – Der. satisfăcător, adj. (mulţumitor); satisfacţi(un)e, s.f., din fr. satisfaction.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.