încălţa

încălţa
ÎNCĂLŢÁ, încálţ, vb. I. 1. refl. A-şi trage ghetele, a-şi pune încălţămintea. ♢ tranz. Încalţă copilul. 2. tranz. A monta şine de fier pe obada roţilor unei căruţe, pe tălpile unei sănii etc. 3. tranz. fig. A înşela, a păcăli. – lat. incalceare.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A (se) încălţa ≠ a (se) descălţa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A încălţa ≠ a descălţa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNCĂLŢÁ vb. a(-şi) pune, a(-şi) trage. (Îşi încălţa bocancii.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎNCĂLŢÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, în-şela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încălţá vb., ind. prez. 1 sg. încálţ, 3 sg. şi pl. încálţă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCĂLŢÁ încálţ tranz. 1) (pantofi, ghete, cizme etc.) A trage pe picioare; a pune în picioare. încălţa bocancii. 2) (persoane) A introduce cu picioarele în încălţăminte. încălţa copilul. 3) A asigura cu încălţăminte. încălţa familia. 4) (roţi de căruţă, tălpi de sanie etc.) A înzestra cu şine de fier; a şinui. 5) fig. fam. A face să vadă lucrurile altfel decât sunt în realitate, păcălind cu abilitate; a îmbrobodi. /<lat. incalceare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

încălţá (încálţ, încălţát), vb. – 1. A pune încălţări în picioare. – 2. A pune şină de fier pe o roată. – 3. A înşela pe cineva, a-l manevra după bunul plac. – Mr. ncalţu, megl. ancalţ, istr. ăncoţ. lat. incalciāre (Densusianu, Hlr., 169; Puşcariu 806; Candrea-Dens., 224; REW 1497; DAR); cf. it. (in)calzare, prov. (en)caussar, fr. chausser, sp. (en)calzar, port. (en)calçar; cf. şi descălţa. – Der. încălţat, adj. (faptul de a se încălţa; prost, netot); încălţare, s.f. (faptul de a încălţa), cf. mr. ncălţare (după Puşcariu 807, din lat. *calceare); încălţăminte (var. călţămînt, călţăminte), s.f. (încălţări, pantofi), probabil din lat. calceamentum direct (Puşcariu 263; Candrea-Dens., 223; REW 1496), cf. it. calzamento, fr. chaussement, sp. calzamiento, port. calçamento; încălţie, s.f. (înv., încălţăminte); încălţei, s.m pl. (pantofi); încălţător, s.n. (lingură de pantofi); încălţelar, s.m. (Bucov., pantofar).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • încălţat — ÎNCĂLŢÁT1 s.n. Faptul de a (se) încălţa; încălţare. – v. încălţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCĂLŢÁT2, Ă, încălţaţi, te, adj. (Despre oameni) Care are încălţăminte în picioare; (despre picioare) cu încălţăminte. ♦ fig.… …   Dicționar Român

  • pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare …   Dicționar Român

  • încălţător — ÎNCĂLŢĂTÓR, încălţătoare, s.n. Obiect de metal, de material plastic sau de os în formă de limbă, care serveşte la introducerea piciorului în pantofi, ghete etc.; limbă. [var.: încălţătoáre s.f.] – Încălţa + suf. ător. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • întofla — întoflá, întóflu, vb. I refl. (reg.) a se încălţa cu ciubote mari, în care se pun obiele multe, sau cu opinci mari, cu obiele multe, umflând piciorul; a se toflogi; a se încălţa umflând laba piciorului făcând un tofleu. Trimis de blaurb,… …   Dicționar Român

  • cioflingar — CIOFLINGÁR, cioflingari, s.m. (pop. şi fam.) Om de nimic, secătură, vagabond. ♦ Epitet ironic pe care ţăranii îl dădeau celor care umblau îmbrăcaţi în haine orăşeneşti. – cf. germ. S c h u h f l i c k e r cârpaci . Trimis de hai, 16.05.2004.… …   Dicționar Român

  • condur — CONDÚR, conduri, s.m. 1. (înv.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii. 2. Compus: (bot.) condurul doamnei = plantă ornamentală agăţătoare, cu flori mari, galbene roşcate şi cu un pinten drept; călţunaşi, conduraş (2)… …   Dicționar Român

  • călţun — CĂLŢÚN, călţuni, s.m. 1. (înv. şi pop.) Încălţăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele); ciorap de lână. 2. Compus: călţunul doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10 15 cm, cu flori galbene cu vinişoare violete; cerenţel …   Dicționar Român

  • descălţa — DESCĂLŢÁ, descálţ, vb. I. refl. şi tranz. A( şi) scoate încălţămintea din picioare. – lat. discalciare. Trimis de LauraGellner, 11.07.2004. Sursa: DEX 98  A (se) descălţa ≠ a (se) încălţa Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DESCĂLŢÁ… …   Dicționar Român

  • desfăca — DESFĂCÁ vb. v. desciocăla. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  desfăcá vb., ind. prez. 1 sg. desfác, 2 sg. desfáci, 3 sg. desfácă …   Dicționar Român

  • eroziune — EROZIÚNE, eroziuni, s.f. 1. Proces complex de roadere şi de săpare a scoarţei terestre prin acţiunea unor agenţi externi; rezultatul acestui proces, erodare. ♦ Proces de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge un fluid. 2. Ulceraţie uşoară …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”