- călţun
- CĂLŢÚN, călţuni, s.m. 1. (înv. şi pop.) Încălţăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele); ciorap de lână. 2. Compus: călţunul-doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinişoare violete; cerenţel (Geum urbanum). - Din ngr. kalstóni (după încălţa).Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CĂLŢÚN s. v. încălţăminte.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCĂLŢUNUL-DOÁMNEI s. (bot.) 1. (Geum rivale) (reg.) cerenţel, crânceş. 2. (Geum urbanum) cerenţel, (reg.) ridichioară.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimecălţún (cizmă) s. m., pl. călţúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcălţún (călţúni), s.m. – 1. Încălţăminte de pânză. – 2. Ciorap. – 3. Pantof. – var. colţun. it. calzone, pe filieră comercială, probabil prin intermediul ngr. ϰαλπσούνι, sau bg. kalcun (REW 1495; Densusianu, GS, VI, 363). – Der. călţunar, s.m. (pantofar; la nuntă, două rude ale mirelui care îl însoţesc la mireasă acasă, ducîndu-i darurile); călţunăreasă, s.f. (rudă a mirelui, care îi duce darurile); călţunaş, s.m. (ciorap de copil; violetă, Viola adorata; condurul-doamnei, Tropaeolum maius; plantă asemănătoare cu gura-leului, Antirrhinum maius; plăcintă de casă, umplută cu brînză sau marmeladă). După Capidan, Raporturile, 203, bg. provine din rom.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.