Dicționar Român. 2013.
încălţa — ÎNCĂLŢÁ, încálţ, vb. I. 1. refl. A şi trage ghetele, a şi pune încălţămintea. ♢ tranz. Încalţă copilul. 2. tranz. A monta şine de fier pe obada roţilor unei căruţe, pe tălpile unei sănii etc. 3. tranz. fig. A înşela, a păcăli. – lat. incalceare.… … Dicționar Român
încălţat — ÎNCĂLŢÁT1 s.n. Faptul de a (se) încălţa; încălţare. – v. încălţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCĂLŢÁT2, Ă, încălţaţi, te, adj. (Despre oameni) Care are încălţăminte în picioare; (despre picioare) cu încălţăminte. ♦ fig.… … Dicționar Român
încălţări — ÎNCĂLŢẮRI s.f. pl. (înv. şi reg.) Încălţăminte. – Pluralul lui încălţare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCĂLŢĂRI s. pl. v. încălţăminte. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime încălţări … Dicționar Român
