descălţa

descălţa
DESCĂLŢÁ, descálţ, vb. I. refl. şi tranz. A(-şi) scoate încălţămintea din picioare. – lat. discalciare.
Trimis de LauraGellner, 11.07.2004. Sursa: DEX '98

A (se) descălţa ≠ a (se) încălţa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESCĂLŢÁ vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculţa. (descălţa pantofii din picioare.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

descălţá vb., ind. prez. 1 sg. descálţ, 3 sg. şi pl. descălţá; ger. descălţând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESCĂLŢÁ descálţ tranz. 1) (încăl-ţăminte) A scoate din picioare. 2) (persoane) A elibera de încălţăminte, trăgând-o din picioare. /<lat. discalciare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

descălţá (descálţ, descălţát), vb. – 1. A scoate încălţămintea din picioare. – var. desculţa. Mr. discaltsu. lat. dĭscalcĕāre sau dĭsculcĭāre, ambele forme atestate (Densusianu, Hlr., I, 169; Puşcariu 505; Candrea-Dens., 255; Tiktin; Candrea; Scriban); cf. it. discalzare, port., cat. descalçar, fr. déchausser, sp. descalzar, prov. descaussar. cf. desculţ, adj. (cu picioarele goale), mr., megl. disculţ, istr. rescuts, part. de la var. sau, mai puţin probabil, de la un lat. *dĭsculceātus (Puşcariu 512; Tiktin; Candrea-Dens., 266; REW 2662; Candrea; cf. Graur, BL, V, 96), cf. trent., padov. descolzo, friul. diskolts, sard. iskultsu.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • descălţat — DESCĂLŢÁT1, descălţaturi, s.n. Descălţare. – v. descălţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DESCĂLŢÁT2, Ă, descălţaţi, te, adj. Care şi a scos sau căruia i s a scos încălţămintea din picioare; desculţ. – v. descălţa. Trimis de… …   Dicționar Român

  • încălţa — ÎNCĂLŢÁ, încálţ, vb. I. 1. refl. A şi trage ghetele, a şi pune încălţămintea. ♢ tranz. Încalţă copilul. 2. tranz. A monta şine de fier pe obada roţilor unei căruţe, pe tălpile unei sănii etc. 3. tranz. fig. A înşela, a păcăli. – lat. incalceare.… …   Dicționar Român

  • desculţa — DESCULŢÁ, descúlţ, vb. I. refl. şi tranz. (reg.) A (se) descălţa. – lat. *discuiciare sau din rom. desculţ. Trimis de IoanSoleriu, 11.07.2004. Sursa: DEX 98  DESCULŢÁ vb. v. descălţa, scoate, trag …   Dicționar Român

  • descălţare — DESCĂLŢÁRE, descălţări, s.f. Acţiunea de a (se) descălţa şi rezultatul ei; descălţat1. – v. descălţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DESCĂLŢÁRE s. descălţat, scoatere, tragere. (descălţare pantofilor din picioare.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • desfăca — DESFĂCÁ vb. v. desciocăla. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  desfăcá vb., ind. prez. 1 sg. desfác, 2 sg. desfáci, 3 sg. desfácă …   Dicționar Român

  • deşosa — DEŞOSÁ, pers. 3 deşosează, vb. I. tranz. şi refl. 1. (Despre dinţi) A( şi) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A( şi) dezveli rădăcina. – Din fr. déchausser. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • scoate — SCOÁTE, scot, vb. III. tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr un spaţiu, dintr un înveliş etc. pentru a elibera sau a utiliza. ♢ expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba …   Dicționar Român

  • trage — TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. tranz. A face efortul de a mişca, de a deplasa ceva, apucându l pentru a l da la o parte sau pentru a l îndrepta spre un anumit punct. ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a i face (cuiva) un semn, a i atrage… …   Dicționar Român

  • trăgător — TRĂGĂTÓR, OÁRE, trăgători, oare, adj., subst. I. adj. (Despre vite) Care efectuează o tracţiune; de muncă, de povară. II. s.m. şi f. 1. Persoană care trage ceva. ♢ Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpuşilor la teatrul de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”