- încrâncena
- ÎNCRÂNCENÁ, încrấncen, vb. I. refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreţi cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [prez. ind. şi: încrâncenez. var.: (reg.) încrânciná, vb. I] – În + crâncen.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNCRÂNCENÁ vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoşa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. şi pop.) a se spăimânta, (înv. şi reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oţărî, (reg. fig.) a se teşi, (înv. fig.) a se încreţi. (S-a încrâncena la auzul acestei veşti.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeîncrâncená vb., ind. prez. 1 sg. încrâncen/încrâncenéz, 3 sg. şi pl. încrâncenă/încrânceneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNCRÂNCEN//Á încrâncenaéz tranz. A face să se încrânceneze. [Şi încrâncen] /în + crâncenTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNCRÂNCEN//Á mă încrâncenaéz intranz. 1) (despre corp şi despre părţi ale lui) A se contracta în mod involuntar sub acţiunea unei tensiuni nervoase; a se încreţi; a se înfiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se desfăşura tot mai intens; a se înverşuna; a se îndârji. [Şi încrâncen] /în + crâncenTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.