spăimânta

spăimânta
SPĂIMÂNTÁ, spăimấnt, vb. I. refl. şi tranz. (înv. şi pop.) A (se) înspăimânta. – lat. *expavimentare.
Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98

SPĂIMÂNTÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spăimântá vb., ind. prez. 1 sg. spăimânt, 3 sg. şi pl. spăimântă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

spăimîntá (-t, át), vb. – A speria. – var. înspăimînta, înv. şi Banat spămînta, speminta. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *expavῑmentāre (Philippide, Principii, 99; Densusianu, rom., XXXIII, 286; Puşcariu 1612; Candrea; DAR) sau expaventāre (Creţu 369; Tiktin; REW 3035); dar der. este dificilă şi sard. spamenta, prezentat ca argument cu acest prilej, nu constituie un paralelism (Wagner 112). Alternarea rezultatului se atribuie prezenţei lui spaimă. – Der. (în)păimîntător, adj. (oribil, teribil).
Trimis de blaurb, 07.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • înspăimânta — ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, vb. I. refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNSPĂIMÂNTÁ vb. v. îngrozi. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • spăimântare — SPĂIMÂNTÁRE, spăimântări, s.f. (înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) spăimânta şi rezultatul ei; înspăimântare. – v. spăimânta. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂIMÂNTÁRE s. v. groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, în …   Dicționar Român

  • spăimântat — SPĂIMÂNTÁT, Ă, spăimântaţi, te, adj. (înv. şi pop.) Înspăimântat. – v. spăimânta. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂIMÂNTÁT adj. v. cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoşat, îngrozit, înspăi mântat, zguduit. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • spăimântos — SPĂIMÂNTÓS, OÁSĂ, spăimântoşi, oase, adj. (înv.) Înspăimântător. – Spăimânta + suf. os. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂIMÂNTÓS adj. v. fricos, groaznic, înfio rător, înfricoşător, îngrozitor, înspăi mântător, oribil, sperios,… …   Dicționar Român

  • spăimântător — SPĂIMÂNTĂTÓR, OÁRE, spăimântători, oare, adj. (înv. şi pop.) Înspăimântător. – Spăimânta + suf. ător. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂIMÂNTĂTÓR adj. v. groaznic, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântă tor, oribil.… …   Dicționar Român

  • zgudui — ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ tranz. fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conştiinţa cuiva. 2. tranz. fig. A emoţiona… …   Dicționar Român

  • încrâncena — ÎNCRÂNCENÁ, încrấncen, vb. I. refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreţi cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [prez. ind. şi: încrâncenez. var.: (reg.) încrânciná, vb. I] – În + crâncen. Trimis de valeriu, 25.04.2003.… …   Dicționar Român

  • încrâncenare — ÎNCRÂNCENÁRE, încrâncenări, s.f. Acţiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleştare sângeroasă. – v. încrâncena. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCRÂNCENÁRE s. groază, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare …   Dicționar Român

  • îngrozi — ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. tranz. şi refl. A produce sau a simţi spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa. – În + groază. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGROZÍ vb. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se… …   Dicționar Român

  • înspăimântător — ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR, OÁRE, înspăimântători, oare, adj. Care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoşător, fioros, groaznic, înfiorător. ♦ (Adverbial, urmat de prep. de ) Extrem de... – Înspăimânta + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”