spăimânta

spăimânta
SPĂIMÂNTÁ, spăimấnt, vb. I. refl. şi tranz. (înv. şi pop.) A (se) înspăimânta. – lat. *expavimentare.
Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98

SPĂIMÂNTÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spăimântá vb., ind. prez. 1 sg. spăimânt, 3 sg. şi pl. spăimântă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

spăimîntá (-t, át), vb.A speria. – var. înspăimînta, înv. şi Banat spămînta, speminta. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *expavῑmentāre (Philippide, Principii, 99; Densusianu, rom., XXXIII, 286; Puşcariu 1612; Candrea; DAR) sau expaventāre (Creţu 369; Tiktin; REW 3035); dar der. este dificilă şi sard. spamenta, prezentat ca argument cu acest prilej, nu constituie un paralelism (Wagner 112). Alternarea rezultatului se atribuie prezenţei lui spaimă.Der. (în)păimîntător, adj. (oribil, teribil).
Trimis de blaurb, 07.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • înspăimânta — ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, vb. I. refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNSPĂIMÂNTÁ vb. v. îngrozi. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • spăimântare — SPĂIMÂNTÁRE, spăimântări, s.f. (înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) spăimânta şi rezultatul ei; înspăimântare. – v. spăimânta. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂIMÂNTÁRE s. v. groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, în …   Dicționar Român

  • spăimântat — SPĂIMÂNTÁT, Ă, spăimântaţi, te, adj. (înv. şi pop.) Înspăimântat. – v. spăimânta. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂIMÂNTÁT adj. v. cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoşat, îngrozit, înspăi mântat, zguduit. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • spăimântos — SPĂIMÂNTÓS, OÁSĂ, spăimântoşi, oase, adj. (înv.) Înspăimântător. – Spăimânta + suf. os. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂIMÂNTÓS adj. v. fricos, groaznic, înfio rător, înfricoşător, îngrozitor, înspăi mântător, oribil, sperios,… …   Dicționar Român

  • spăimântător — SPĂIMÂNTĂTÓR, OÁRE, spăimântători, oare, adj. (înv. şi pop.) Înspăimântător. – Spăimânta + suf. ător. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂIMÂNTĂTÓR adj. v. groaznic, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântă tor, oribil.… …   Dicționar Român

  • zgudui — ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ tranz. fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conştiinţa cuiva. 2. tranz. fig. A emoţiona… …   Dicționar Român

  • încrâncena — ÎNCRÂNCENÁ, încrấncen, vb. I. refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreţi cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [prez. ind. şi: încrâncenez. var.: (reg.) încrânciná, vb. I] – În + crâncen. Trimis de valeriu, 25.04.2003.… …   Dicționar Român

  • încrâncenare — ÎNCRÂNCENÁRE, încrâncenări, s.f. Acţiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleştare sângeroasă. – v. încrâncena. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCRÂNCENÁRE s. groază, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare …   Dicționar Român

  • îngrozi — ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. tranz. şi refl. A produce sau a simţi spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa. – În + groază. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGROZÍ vb. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se… …   Dicționar Român

  • înspăimântător — ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR, OÁRE, înspăimântători, oare, adj. Care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoşător, fioros, groaznic, înfiorător. ♦ (Adverbial, urmat de prep. de ) Extrem de... – Înspăimânta + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/103623/sp%C4%83im%C3%A2nta Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”