- spăimântare
- SPĂIMÂNTÁRE, spăimântări, s.f. (înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) spăimânta şi rezultatul ei; înspăimântare. – v. spăimânta.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SPĂIMÂNTÁRE s. v. groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, în-spăimântare, oroare, spaimă, teroare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespăimântáre s. f., g.-d. art. spăimântării; pl. spăimântăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficspăimântáre, spăimântări, s.f. (înv. şi pop.) 1. înspăimântare. 2. stăruinţă, căutare disperată.Trimis de blaurb, 09.01.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.