spăima

spăima
SPĂIMÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spăimá, spăiméz, vb. I (înv. şi reg.) a (se) înspăimânta.
Trimis de blaurb, 09.01.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • spaimă — SPAÍMĂ, spaime, s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de ceva neprevăzut şi primejdios; groază. ♢ loc. adj şi adv. De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobişnuit. ♢ loc. vb. A băga spaima (în cineva) = a înfricoşa, a… …   Dicționar Român

  • înspăimânta — ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, vb. I. refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNSPĂIMÂNTÁ vb. v. îngrozi. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • panică — PÁNICĂ s.f. Senzaţie de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (şi adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ♢ expr. A intra în panică = a se nelinişti, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it.… …   Dicționar Român

  • spectru — SPÉCTRU, spectre, s.n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiţii determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obţinute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiaţiei electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea… …   Dicționar Român

  • sperietură — SPERIETÚRĂ, sperieturi, s.f. 1. Speriat1 (1); spaimă. ♢ expr. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr un pericol. 2. (În superstiţii) Boală provenită din spaimă; speriat1 (2). [pr.: ri e ] – Speria + suf. ătură. Trimis de… …   Dicționar Român

  • groază — GROÁZĂ s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (concr.) Persoană sau lucru care îngrozeşte. 2. fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulţime, o cantitate mare (de...). –… …   Dicționar Român

  • holba — HOLBÁ, holbez, vb. I. tranz. A face ochii mari, a i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriţi de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere. Trimis de gall, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • spăimos — SPĂIMÓS, OÁSĂ, spăimoşi, oase, adj. (pop.) Care se sperie uşor; fricos, sperios. ♦ Care provoacă spaimă; înspăimântător, înfricoşător. – Spaimă + suf. os. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂIMÓS adj. v. fricos, groaznic, înfiorător,… …   Dicționar Român

  • teroare — TEROÁRE, terori, s.f. Groază, spaimă, frică provocată intenţionat prin ameninţări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, ameninţare. – Din fr. terreur, lat. terror, oris. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • ai — AI1 interj. Exclamaţie care exprimă: durere; spaimă; uimire; ameninţare. Trimis de ana zecheru, 12.05.2005. Sursa: DEX 98  AI2 interj. (fam.) Exclamaţie cu sens interogativ. Te faci că nu înţelegi, ai? Trimis de ana zecheru, 11.10.2006. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”