- panică
- PÁNICĂ s.f. Senzaţie de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (şi adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ♢ expr. A intra în panică = a se nelinişti, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98pánică s. f., g.-d. art. pániciiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÁNI//CĂ panicăci f. Spaimă subită şi violentă (fără temei), care cuprinde o persoană sau o colectivitate. ♢ A intra în panică a se alarma. [G.-D. panicii] /<ngr. panikós, fr. panique, germ. PanikTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÁNICĂ s.f. Spaimă, frică mare, subită, adesea fără temei; teroare. [gen. -cii. / < fr. panique, cf. it. panico, gr. panikos < Pan – zeul care producea groază călătorilor].Trimis de LauraGellner, 07.07.2005. Sursa: DNPÁNICĂ s. f. spaimă mare, subită, adesea fără temei. (< fr. panique, lat. panicus, gr. panikos)Trimis de raduborza, 02.01.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.