- teşi
- TEŞÍ, teşesc, vb. IV. tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuţit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TEŞÍ vb. 1. v. turti. 2. v. şanfrena. 3. v. olări.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTEŞÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, jena, ruşina, sfii, tremura, zgudui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeteşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. teşésc, imperf. 3 sg. teşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. teşeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TEŞ//Í teşiésc tranz. 1) (lemne, trunchiuri) A tăia pieziş. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A face să se teşească. 3) (obiecte alungite în partea de sus) A turti, strâmbând sau aplecând pe o parte. 4) fig. A culca la pământ (printr-o lovitură); a doborî; a prăvăli. /<bulg. tešaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TEŞÍ pers. 3 se teşéşte intranz. (despre obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulg. tešaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXteşí (-şésc, -ít), vb. – 1. A turti, a netezi, a nivela. – 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziş. – 3. A ascuţi, a face vîrf. – 4. (refl.) A se jena, a se teme. sl. (slov.) tešiti "a consola" şi "a se curba". sl. tesati, tesą "a tăia" (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puţin probabil. – Der. teş, adj. (curb, încovoiat); teşală, s.f. (strivire, sfială); teşitură, s.f. (tăietură piezişă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teşos, adj. (pieziş).Trimis de blaurb, 07.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.